Stela Visului este singurul obiect inscripționat pe care aproape fiecare vizitator al platoului îl vede fără să știe ce privește. Se află în picioare între labele din față ale Sfinxului, are aproape patru metri înălțime și cântărește mai multe tone.
A fost ridicată de Thutmosis al IV-lea, un rege al dinastiei a optsprezecea, a cărui domnie este datată de cercetători între anii 1401 și 1391 î.Hr. Între construcția Sfinxului și acest moment au trecut aproximativ o mie o sută de ani. Pentru Thutmosis, monumentul era deja o relicvă străveche, la fel de îndepărtată ca pentru noi epoca imperială romană.
Ceea ce este scris pe stelă este o poveste, nu o însemnare de construcție. Ea relatează o după-amiază, un vis și o înțelegere între un tânăr și un zeu. Și este, în același timp, un document politic al cărui scop poate fi identificat cu oarecare certitudine.
Această pagină tratează patru lucruri: povestea de pe piatră, scopul din spatele ei, blocul în sine și originea sa surprinzătoare, și, în final, acel rând deteriorat care apare în orice discuție despre Sfinx de două sute de ani.
Povestea de pe stelă
Povestea de pe stelă poate fi rezumată în câteva propoziții, și este mai bună decât sugerează orice rezumat.
Tânărul Thutmosis, pe atunci încă nu rege, se află singur pe platou. Este amiază și este cald, iar el se întinde în umbra Sfinxului pentru a dormi. În momentul în care soarele este la zenit, zeul îi apare în vis. Se numește Hor-em-achet, Horus în orizont, asociat cu cele trei forme ale zeului soarelui: dimineața, ziua și noaptea. Zeul se plânge că nisipul deșertului l-a acoperit și face o ofertă: dacă tânărul îl eliberează de nisip, el va deveni rege al Egiptului de Sus și de Jos.
Remarcabilă este starea monumentului presupusă de narațiune. Sfinxul era în acea perioadă în mare parte acoperit de nisip. Potrivit estimărilor specialiștilor, probabil capul era vizibil și poate conturul corpului se întrezărea, dar labele nu. Zeul care cere ajutor ieșea deci ca un cap dintr-o suprafață de nisip.
La fel de remarcabil este ceea ce se întâmpla în jur. Platoul nu era în Noul Regat un loc tăcut de devoțiune, ci o zonă de agrement a curții. Conform prezentării egiptologului Kasia Szpakowska, regii veneau aici pentru vânătoare, plimbări cu carul și tir cu arcul, existau locuri de popas cu umbră pentru cai, iar un predecesor ridicase un templu în apropiere. Visul nu s-a petrecut deci într-un pustiu, ci pe un teren pe care astăzi l-am descrie probabil ca o zonă de recreere cu obiective turistice.
Tur de jumătate de zi cu oprire la Sfinx
- Stela se află între labe și este adesea confundată cu o parte a monumentului dacă nu este semnalată
- Biletul de intrare pe teren și preluarea de la cazare sunt incluse
- Ghid în limba germană posibil; vizitarea interioară a piramidelor nu face parte în mod expres din program
- Conform informațiilor furnizorului, anulare gratuită până cu 24 de ore înainte
În primul rând, trebuie subliniat că el era într-adevăr conducătorul legitim. Nu știm multe despre cum a urcat pe tron. Probabil a trebuit să-și justifice pretenția prin faptul că zeul i-a vorbit direct, în vis, și i-a promis regalitatea.Egiptologul Kasia Szpakowska despre scopul stelei, în dialog cu redacția științifică NOVA a televiziunii publice americane (tradus din engleză)
Scopul pentru care a fost ridicată stela
Scopul din spatele ei este deja sugerat, și este motivul real al ridicării.
Un rege care se poate prevala de un ordin divin nu trebuie să justifice o succesiune. Exact asta face textul. Nu spune: Sunt rege pentru că a fost tatăl meu. Spune: Zeul m-a ales și mi-a promis regalitatea, iar eu mi-am îndeplinit partea din înțelegere. Dacă Thutmosis avea nevoie de asta, este o chestiune deschisă, deoarece se știu puține despre drumul său către tron.
Se adaugă un al doilea scop, care sună mai puțin a propagandă și are o greutate mai mare în gândirea egipteană. Întreținerea clădirilor sacre era una dintre sarcinile de bază ale unui rege. Cine restaura un monument în ruină nu doar îndeplinea o datorie religioasă, ci menținea ordinea lumii, pentru care există un cuvânt special în egipteană. Stela documentează deci ambele lucruri simultan: o pretenție și o datorie de serviciu îndeplinită.
Remarcabil este cât de modern pare procesul. Un monument se degradează, un oficial îl restaurează, iar măsura este documentată și făcută vizibilă public. Astăzi, acest lucru este realizat de o placă informativă și o înregistrare într-o listă; prezentarea oficială a sitului descrie necropola ca un ansamblu cu o lungă istorie de utilizare și întreținere. Atunci, un bloc de granit între labe.
Și este astfel cea mai veche mărturie păstrată pentru ceva care caracterizează acest sit până astăzi: un conducător găsește un monument vechi, îl dezgroapă și consemnează acest lucru în scris. Procesul se repetă de mai multe ori în istoria platoului, cu protagoniști și limbi diferite.
Piatra în sine este reutilizată
Mai interesant decât textul este pentru mulți specialiști piatra în sine, și aici se află cel mai surprinzător detaliu al acestei pagini.
Stela nu este un bloc special cioplit, ci un element de construcție reutilizat. Conform interpretării răspândite, este vorba despre un buiandrug din templul funerar al lui Khafre, adică din complexul din care face parte Sfinxul. Ca dovadă sunt considerate adânciturile de pe spate, care se potrivesc cu lagărele de pivot ale unui prag de ușă din acel templu. Dacă acest lucru este corect, Thutmosis a folosit pentru inscripția sa o bucată din construcția pe care a restaurat-o.
Acest lucru este mai puțin lipsit de respect decât pare și este obișnuit în context egiptean. Pietrele au fost reutilizate de-a lungul secolelor, iar un bloc din incinta însăși era potrivit pentru un monument în acel loc. Rămâne totuși remarcabil: cel mai faimos text despre Sfinx este scris pe o bucată din templul asociat.
Din textul în sine, astăzi se mai poate citi doar aproximativ jumătate. Prin placă trece o fisură mare, neregulată, care începe în jurul rândului al doisprezecelea; rândurile de dedesubt sunt doar parțial păstrate. Stela a fost dezgropată în 1817 de Giovanni Battista Caviglia, care a scos la lumină Sfinxul până la bază. Ce s-a întâmplat după aceea este o poveste cunoscută în conservarea monumentelor: un text care a stat în nisip milenii întregi s-a erodat mult mai repede după dezgropare.
- Ridicată de
- Thutmosis al IV-lea, domnie aproximativ 1401–1391 î.Hr.
- Distanța față de construcția Sfinxului
- aproximativ o mie o sută de ani
- Material și dimensiuni
- granit, aproape patru metri înălțime, mai multe tone greutate
- Originea blocului
- conform interpretării răspândite, un buiandrug din templul funerar al lui Khafre
- Starea textului
- aproximativ jumătate păstrată, fisură de la rândul al doisprezecelea
- Amplasament
- neschimbat, între labele din față
Rândul disputat de două sute de ani
Rămâne rândul disputat de două sute de ani, și el explică de ce această stelă apare în orice discuție despre Sfinx.
În zona deteriorată s-a crezut că se distinge o succesiune de silabe care poate fi citită ca începutul numelui lui Khafre. Dacă acest lucru ar fi confirmat, am avea o mărturie din Noul Regat care îl leagă în mod explicit pe Sfinx de acel rege și, astfel, un argument pentru atribuirea obișnuită.
Dar acest lucru nu este solid, din mai multe motive. Contextul este deteriorat, astfel încât rămâne neclar la ce se referă numele: la Sfinx, la o clădire vecină sau la cu totul altceva. Copiile timpurii din secolul al XIX-lea arată în acest loc mai mult decât piatra actuală, astfel încât părți ale discuției se bazează pe copii, nu pe original. Și chiar dacă numele ar fi fost acolo, ar fi fost scris la o mie o sută de ani după construcție, deci ar fi fost deja o tradiție, nu un document.
Atribuirea Sfinxului lui Khafre se bazează deci în principal pe alte dovezi: pe poziția în cadrul complexului său, pe drumul procesional, pe cariera din care blocurile au fost folosite în templul său din vale. Stela este un argument secundar, adesea prezentat ca argument principal.
Pentru evaluarea stelei în sine, acest lucru nu schimbă nimic. Ea rămâne una dintre cele mai importante surse despre Sfinx, doar că pentru o altă întrebare decât cea pentru care este de obicei citată. Ceea ce dovedește nu este perioada construcției, ci istoria receptării: că Sfinxul a fost venerat ca divinitate la o mie o sută de ani după crearea sa, că era acoperit de nisip și că un rege a considerat util să schimbe acest lucru și să îl consemneze în scris. Ca mărturie a receptării unui monument, este aproape de neprețuit. Ca document despre originea sa, valorează puțin. Întreaga necropolă este astăzi inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar stela se numără printre obiectele protejate în mod explicit.
La fața locului, de altfel, se vede puțin din toate acestea. Stela se află în groapa dintre labe, iar dumneavoastră o priviți de la câteva zeci de metri de pe terasa ridicată. Vizibil este blocul vertical, nu textul. Cine vrea să știe ce este scris pe ea trebuie să fi citit înainte, și exact pentru asta este destinată această pagină.
Biletul de intrare care vă duce până la terasă
Stela se află în zona liberă și nu costă nimic în plus; este necesar doar biletul obișnuit de intrare. Codul de pe telefon vă scutește de coada de la ghișeu, ceea ce contează în special la poarta de est, pentru că acolo nu se vând bilete.
Întrebări frecvente
Ce este scris pe Stela Visului?
Un tânăr prinț doarme în umbra Sfinxului, zeul îi apare în vis și îi promite regalitatea dacă îndepărtează nisipul.
Cine a ridicat-o?
Thutmosis al IV-lea, un rege al dinastiei a optsprezecea, la aproximativ o mie o sută de ani după construcția Sfinxului.
Din ce este făcută placa?
Din granit. Conform interpretării răspândite, este un buiandrug reutilizat din templul funerar al lui Khafre.
Dovedește stela cine a construit Sfinxul?
Nu. Pasajul decisiv este deteriorat, contextul este neclar, iar textul a fost scris la o mie o sută de ani după construcție.
Poți citi textul la fața locului?
Nu. Vezi blocul vertical de la câteva zeci de metri de pe terasă, nu inscripția.
Se află încă în același loc?
Da, neschimbat, între labele din față ale Sfinxului.