Din ce sunt construite Piramidele de la Giza?

Cine stă astăzi în fața Piramidei lui Cheops vede ceva ce, de fapt, nu ar trebui să fie vizibil niciodată. Blocurile brute, gălbuie, care se suprapun în trepte spre vârf, reprezentau structura interioară a monumentului. Deasupra lor se afla o carapace netedă, aproape albă, realizată dintr-o piatră complet diferită, iar aceasta a dispărut în mare parte, lăsând doar câteva resturi.

Acesta este primul și cel mai important aspect al acestei întrebări: nu există un singur material de construcție. Au fost utilizate patru tipuri diferite de rocă, plus un agent de legare, fiecare provenind dintr-o regiune diferită, fiecare fiind destinat unei sarcini specifice, iar distanțele dintre aceste locuri de origine variază de la trei sute de metri până la opt sute de kilometri.

Această distribuție nu este întâmplătoare și nici rezultatul comodității. Ea urmează o logică care poate fi încă urmărită astăzi: ceea ce era necesar în cantități enorme venea de lângă șantier. Ceea ce trebuia să fie frumos venea de pe celălalt mal al râului. Ceea ce trebuia să fie extrem de rezistent venea din sudul profund și era transportat pe jumătate din lungimea Nilului. Prin urmare, originea materialelor de construcție ale Piramidelor de la Giza spune la fel de multe despre proiectul de construcție ca și dimensiunile clădirii finite.

În această pagină ne referim la substanțele înseși: unde se află fiecare tip de rocă, cum se recunoaște, cât cântăresc blocurile individuale și ansamblul în totalitate, și care dintre materiale puteți atinge efectiv într-o vizită. Căci unul dintre ele se află literalmente sub picioarele dumneavoastră, dar este ignorat de aproape toți.

Piatra vine chiar de pe munte

Piatra din care este format muntele provine de pe muntele însuși. Platoul nu este o dunnă de nisip, ci o creastă de calcar din formațiunea Mokattam, creată acum aproximativ patruzeci de milioane de ani pe fundul unui ocean puțin adânc și cald. Exact această rocă a fost extrasă la fața locului și reîmprospătată chiar lângă ea.

Principala carieră are o formă de potcoavă, situată la sud de Piramida lui Cheops, la doar câteva sute de metri de șantier, și este încă vizibilă în teren. Săpăturile efectuate de Ancient Egypt Research Associates l-au identificat ca furnizorul principal pentru zidăria de nucleu. Așadar, cariera Piramidelor de la Giza nu era o minie îndepărtată, ci o groapă vizibilă din vedere.

Roca era aproape ideală pentru această sarcină. Se sfărâmă curat de-a lungul fisurilor sale stratificate și este, de asemenea, traversată de crăpături verticale. Un meșter pietrar nu trebuia să taie blocurile dintr-un stâncă masivă, ci putea urma fisurile naturale și să desprindă restul folosind clești și ciocane de cupru. Acest lucru explică de ce calcarul Piramidelor de la Giza era disponibil în astfel de cantități despite instrumentele simple.

Extracția este vizibilă și astăzi prin marginile rupte. În mai multe locuri la sud și sud-est de Marea Piramidă, se întinde o treaptă stâncoasă joasă, neobișnuit de dreaptă, iar cine privește atent va observa tăieturile de-a lungul cărora au fost detașate blocurile individuale. Unele începuturi nu au fost niciodată finalizate. Ele arată procesul în plină desfășurare, similar unei ateliere în care cineva și-a pus scula jos și nu a mai ridicat-o din nou.

Cine evaluează la fața locului dimensiunile blocurilor de piatră ale Piramidelor de la Giza va fi surprins de variațiile semnificative. Un bloc mediu de nucleu cântărește aproximativ două tonze și jumătate și are o latură de aproximativ unu până la o jumătate de metru. Totuși, unele piese ating nouă tone sau mai mult. Straturile inferioare sunt mult mai masive decât cele superioare, iar în cadrul unui singur strat, blocurile variază atât de mult încât rosturile au trebuit umplute cu pietre mai mici și mortar.

Fosilele din piatră

Dacă vă apropiați foarte mult de o pantă a piramidei, veți vedea în piatră mici discuri plate, care seamănă cu lentile comprimate sau cu monede uzate. Unele abia ating un milimetru, altele au diametrul unei monede de doi euro.

Sunt fosile. Numuliți, organisme marine unicelulare cu schelet calcaros compartimentat, care trăiau în cantități inimaginabile în acel ocean cald și puțin adânc de deasupra Egiptului de astăzi. Numele lor înseamnă literalmente „mică monedă”. Blocurile de calcar ale Piramidei lui Cheops conțin uneori până la patruzeci la sută din aceste fosile, măsurat în volumul rocii. Astfel, monumentul este construit în proporție considerabilă din scheletele ființelor care au murit cu patruzeci de milioane de ani înainte de construirea sa.

Aceste discuri au fost observate deja în antichitate. Geograful grec Strabon a vizitat platoul în jurul anului zero, când piramidele erau deja de două mii cinci sute de ani, și a primit o explicație la fața locului: ar fi vorba de lentile fossilizate, resturi ale meselor lucrătorilor. Considera acest lucru improbabil chiar și atunci, iar interpretarea actuală a fosilelor îi dă dreptate.

Pentru vizitatori, acesta este cel mai accesibil aspect al istoriei materialelor. Nu aveți nevoie de echipament sau permise, doar de o privire de la treizeci de centimetri distanță către orice bloc din zona inferioară. Fosilele sunt pretutindeni.

Calcarul alb din Tura

Al doilea calcar avea un aspect complet diferit. Provenea din carierele din Tura, de pe malul opus al Nilului, era fin granulată, aproape albă și practic lipsită de fosilele care traversează piatra locală. Din acesta era compus revestimentul original din calcar al Piramidei lui Cheops: o carapace exterioară continuă și netezită, care ofera monumentului o suprafață reflectoare.

Prelucrarea acestor blocuri este adevăratul punct culminant artistic al întregii instalații. Rosturile dintre două pietre de revestiment sunt în unele locuri atât de înguste încât un card de credit nu se poate introduce între ele, și asta pentru blocuri de câteva tone care trebuiau aliniate exact pe o suprafață înclinată. Cine stă astăzi în fața pantei brute în trepte nu mai vede nimic din aceasta și subestimează precizia construcției.

Au supraviețuit doar resturi, și merită văzute. La baza părții nordice a Piramidei lui Cheops se află încă o serie de blocuri originale de revestiment în poziția lor inițială. Vârful piramidei mijlocii are o capotă continuă care a supraviețuit deoarece era prea înaltă pentru a fi demontată ușor. Iar bucăți individuale sunt împrăștiate în muzee, inclusiv un bloc de revestiment la Edinburgh, care a ajuns în Scoția în secolul al XIX-lea.

Unde s-a dus restul și cine l-a demontat este o poveste separată și destul de concretă. Aceasta este prezentată în pagina dedicată pietrelor de revestiment.

Granitul din Assuan, opt sute de kilometri în aval

Al treilea material iese în evidență deoarece era scump. Granitul nu se găsește în împrejurimile Cairo-ului. Piatra folosită provine din carierele din apropierea Assuan-ului, la bine opt sute de kilometri în amonte, și trebuia transportată pe vase grele pe tot cursul Nilului în jos. Aproximativ opt mii de tone din acesta se află în Piramida lui Cheops.

A fost folosit acolo unde calcarul nu ar fi fost suficient. Camera funerară este complet căptușită cu granit, tavanul ei fiind format din nou blocuri, dintre care cele mai grele ajung la cincizeci de tone. Deasupra lor se află alte cinci camere, al căror singur scop este de a distribui greutatea masei de piatră de deasupra. Pietrele de închidere care etanșeau coridorul ascendent după înmormântare sunt, de asemenea, din granit.

Motivul este în primul rând static. Granitul suportă sarcini sub care calcarul se rupe, iar tocmai deasupra camerei funerare se află cea mai mare masă. Dar există un al doilea nivel: granitul era cel mai prestigios material de construcție cunoscut de Egipt, roșu închis până la gri stropit, extrem de greu de prelucrat și, prin simpla sa origine, dovada puterii regale. Cine îl folosea demonstra că avea control asupra întregului râu.

Cum a fost prelucrat acest granit este o întrebare separată. Granitul nu poate fi tăiat cu unelte de cupru, fiind prea dur. În schimb, s-a lucrat cu bile din dolerit, o rocă și mai dură, cu care suprafața a fost zdrobită timp de ore, iar la tăiere și forat s-a folosit nisip ca abraziv între unealtă și piesă. Procedura este anevoioasă, dar a fost simulată experimental și explică urmele de prelucrare vizibile pe blocuri.

Cel mai clar se vede la a treia și cea mai mică piramidă. Straturile sale inferioare nu sunt revestite cu calcar, ci cu granit, iar o mare parte din acesta a rămas nespălată. Stocul era acolo, timpul nu.

Mortarul și bazaltul, cele care lipsesc mereu

Două materii lipsesc din aproape orice enumerare, deși una a fost folosită în cantități enorme, iar cealaltă are cea mai spectaculoasă istorie de transport.

Prima este mortarul. Aproximativ jumătate de milion de tone dintr-un amestec de gips ars, argilă deșertică și fragmente de calcar se află în Piramida lui Cheops. El nu ținea blocurile unite, fiind prea moale pentru asta. Servea ca strat de nivelare între suprafețe neregulate și, în stare umedă, ca film de alunecare pe care un bloc greu de câteva tone putea fi mutat cu levierul cu ultimii centimetri. Fără acest material, așezarea blocurilor ar fi fost mult mai lentă.

A doua este bazaltul, și îl veți găsi doar dacă știți unde să priviți. La est de Piramida lui Cheops, acolo unde se afla templul mortuar, se află plăci negre, tare polizate, în sol. Rocă provine din Widan el-Faras, la marginea nordică a bazinului Faiyum, la peste șasezeci de kilometri distanță și în plin deșert.

Efortul este remarcabil raportat la rezultat. Bazaltul nu a fost necesar pentru piramidă însăși, ci pentru plăcile de podea ale unui templu cu laturi de doar câteva zeci de metri. Pentru această suprafață relativ mică, o carieră în plin deșert a fost deschisă, operată și conectată logistic. Este unul dintre cele mai clare exemple că alegerea materialelor în Vechiul Regat nu a fost decisă de minimul efort, ci de importanța locului.

Pentru a-l putea muta, a fost construită o stradă pavată de aproximativ unsprezece kilometri jumătate, de la carieră până la malul lacului din acea vreme. Este considerată cea mai veche stradă pavată cunoscută din lume. A fost construită nu pentru piramidă însăși, ci pentru podeaua unui templu alăturat.

Greutatea și de unde provine numărul

Mai rămâne întrebarea privind greutatea totală, iar aceasta este mai dificilă decât pare. Nimeni nu a cântărit blocurile. Se cunoaște destul de bine volumul construcției, se cunoaște densitatea calcarului folosit și se calculează în sus, golurile și rosturile denaturând ușor calculul.

Estimarea răspândită pentru Piramida lui Cheops este de aproape șase milioane de tone. Dintre acestea, aproximativ cinci milioane și jumătate provin din calcar, jumătate de milion din mortar și opt mii de tone din granit. Ca termen de comparație: un tren de marfă complet încărcat cântărește aproximativ două mii de tone. Ați avea nevoie de aproximativ trei mii dintre ele pentru a transporta materialul unui singur astfel de monument.

Pentru ansamblul întreg, nu se poate face o simplă triplare. Piramida mijlocie are un volum puțin mai mic decât cea mare, iar cea de-a treia este neglijabilă: nu atinge nici o zecea parte din masa celor două vecine. Cine caută o estimare pentru ansamblu este mai aproape de adevăr cu dublul Piramidei lui Cheops decât cu triplul.

Ceea ce arată aceste numere în special este o stabilire a priorităților. Nouăzeci la sută din masă era ieftină și se afla în vizibilitate directă. Efortul a fost investit în părțile mici: în pielea care se vedea și în camera în care se afla regele.

Întrebări frecvente

Din ce este construită Piramida lui Cheops?

În cea mai mare parte din calcar grosier de pe platoul însuși, plus calcar fin din Tura pentru carapacea exterioară, granit din Assuan pentru camera funerară și aproximativ jumătate de milion de tone de mortar în rosturi.

Cât cântărește Piramida lui Cheops?

Estimarea comună este de aproape șase milioane de tone. Nu a fost cântărită niciodată; numărul este extrapolat din volum și densitatea rocii.

Cât cântăresc Piramidele de la Giza împreună?

Doar ordinea de mărime este credibilă. Piramida mijlocie este puțin sub cea mare, iar cea de-a treia nu atinge nici o zecea parte din aceasta. Aproximativ dublul Piramidei lui Cheops este o estimare mai realistă.

Sunt piramidele construite din gresie?

Nu. Gresia a fost folosită în Egipt în principal în sud, de exemplu în templele din Luxor. La Giza domină calcarul, completat cu granit și bazalt.

De ce pietrele au o culoare gălbuie?

Aceasta este culoarea calcarului local, suplimentar afectat de intemperii și acoperit cu praf de deșert. Impresia originală era alta: o suprafață deschisă la culoare și continuă.