Marele Sfinx din Giza

Marele Sfinx nu a fost construit. A fost sculptat.

Aceasta este diferența care explică totul. Piramidele de alături sunt ridicate din milioane de blocuri individuale, strat peste strat, an după an. Sfinxul, în schimb, este o singură bucată de stâncă ce exista deja. Constructorii au îndepărtat calcarul din jur și au lăsat ceea ce trebuia să rămână. Se lucrează de sus în jos și din exterior spre interior, și nu se poate corecta nimic. O lovitură de daltă prea adâncă este definitivă.

Ceea ce a rămas este o figură de leu întins, cu cap de om, de aproximativ 73 de metri lungime de la labă la coadă și aproximativ 20 de metri înălțime. Nu se află pe platou, ci într-o groapă care s-a format chiar în timpul sculptării. De aceea, cine stă astăzi în fața lui îl privește de sus, nu de jos.

Această groapă este și motivul celei de-a doua particularități: Sfinxul adună nisip. Timp de milenii, vântul deșertului a umplut din nou și din nou adâncitura, până când doar capul mai ieșea la suprafață. Exact acest lucru l-a salvat, pentru că ceea ce stă în nisip nu se erodează.

Și încă ceva este diferit față de ceea ce se așteaptă majoritatea vizitatorilor. Sfinxul nu era gri. Era vopsit, în culori vii, cu o eșarfă de cap dungată și o barbă ceremonială împletită. Ceea ce vedeți astăzi este un rest șlefuit.

Sfinxul face parte dintr-un complex

Pentru a înțelege de ce Sfinxul se află acolo unde se află, trebuie să-l priviți ca parte a unui complex, nu ca pe o piesă izolată.

Pe platou, fiecare piramidă mare are un lanț de construcții: jos, la fostul mal al râului, un templu al văii, de acolo un drum acoperit care urcă panta, sus, un templu funerar pe partea de est a piramidei. Sfinxul se află exact în acest lanț, imediat lângă templul văii al lui Khafre și direct pe drumul său de acces.

Întreaga necropolă se află din 1979 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar Sfinxul nu este un monument izolat, ci parte a ansamblului protejat. Acest lucru este mai mult decât o formalitate: măsurile de conservare sunt supravegheate internațional, iar intervențiile trebuie documentate.

Stânca din care este făcut nu a fost, de asemenea, o descoperire întâmplătoare. Este un rest rămas în urma exploatării carierei. În jurul lui s-a extras material pentru piramide, iar aici a rămas o cocoașă de piatră de calitate inferioară, care nu putea fi folosită. Din această cocoașă a fost creat Sfinxul.

Aceasta explică și starea sa. Calcarul platoului este stratificat, iar straturile au durități diferite. Capul este din material mai dur și, prin urmare, este relativ bine conservat. Corpul se află în straturi mai moi, care se erodează mult mai repede. De aceea, Sfinxul pare o creatură cu o față intactă pe un trunchi ros, și de aceea trunchiul a fost reparat în mod repetat încă din antichitate.

Cât de strâns sunt legate Sfinxul și cariera se vede din dimensiuni. Blocurile tăiate din groapă cântăresc uneori peste două sute de tone și se află astăzi în pereții templului din față. Sfinxul și templul său sunt, la propriu, același material: ceea ce lipsește aici, se află acolo.

Direct în fața labelor se află rămășițele unui templu propriu, din blocuri uriașe de calcar provenite din aceeași groapă. Nu a fost niciodată terminat. Chiar alături se află templul văii al lui Khafre, cu coloane de granit lustruit, una dintre cele mai impresionante și mai trecute cu vederea construcții ale întregului platou.

Cine a ordonat construirea Sfinxului?

Cine a comandat Sfinxul este cea mai îndelung dezbătută întrebare a cercetării de la Giza și nu a primit încă un răspuns definitiv.

Opinia majoritară este: Khafre, al doilea dintre cei trei mari constructori de piramide. În favoarea acestei teorii pledează amplasarea. Sfinxul se află în zona complexului său, direct pe drumul său de acces, într-o groapă ale cărei pietre au fost folosite în templul său al văii. De asemenea, pledează stela lui Thutmosis, ridicată aproximativ o mie de ani mai târziu între labe, în care apare numele lui Khafre, chiar dacă într-un context deteriorat.

Există totuși obiecții. Unii specialiști consideră că fața diferă stilistic de portretele confirmate ale lui Khafre și propun în schimb pe Khufu sau pe fiul său Djedefre. Alții subliniază că templul Sfinxului și templul văii se contrazic din punct de vedere arhitectural, ceea ce ar putea indica faze de construcție diferite.

Un grup din afara egiptologiei academice argumentează complet diferit, considerând Sfinxul cu câteva mii de ani mai vechi pe baza urmelor de eroziune și atribuindu-l unei culturi necunoscute. Această teză este respinsă în principal de geologie și arheologie, printre altele pentru că o astfel de cultură nu a lăsat nicio urmă de așezare într-un loc atât de bine studiat.

Un argument recurent în această dezbatere merită o scurtă contextualizare. Se invocă adesea o placă de piatră care ar dovedi că Khufu ar fi găsit deja Sfinxul. Această placă există, dar după limbă și scriere datează dintr-o perioadă cu aproximativ două mii de ani mai târziu decât Khufu. Astfel de texte retrodatate sunt bine cunoscute în Egipt: un templu își justifică pretențiile inventându-și o istorie foarte veche. Ca sursă pentru Vechiul Regat nu este utilă.

Acolo unde cercetarea este cu adevărat nesigură, o spune. Formularea prudentă și totodată onestă este: Sfinxul provine cu mare probabilitate din Dinastia a IV-a și aparține cu mare probabilitate lui Khafre. Nu există o inscripție de construcție databilă care să decidă problema.

GetYourGuide

Tur privat pe platoul Giza cu plimbare cu cămila și prânz

★ 4,7(202 Recenzii)

• Un ghid propriu explică ce este original la Sfinx și ce este reparație
• Patru ore fără ritm de grup, cu timp pentru templul văii alături
• Transport de la hotel și prânzul sunt incluse
• Anulare gratuită până cu 24 de ore înainte

de la 56 €

Vezi tururi private și date disponibile

Nimeni nu știe cum se numea inițial

Ceea ce este adesea trecut cu vederea în această dezbatere este un gol uimitor: nu știm cum l-au numit oamenii care l-au creat.

Din Vechiul Regat, adică din perioada creării sale, nu se cunoaște niciun text care să menționeze Sfinxul. Niciun nume, nicio inscripție votivă, nicio notă administrativă. Pentru o construcție de această dimensiune, acest lucru este remarcabil și este unul dintre motivele pentru care atribuirea rămâne atât de dificilă.

Numele pe care îl cunoaștem este cu aproximativ o mie de ani mai tânăr. În Noul Regat, figura a fost venerată ca Hor-em-achet, „Horus în orizont”, transformat mai târziu de greci în Harmachis. Aceasta nu este o traducere a unui nume mai vechi, ci o reinterpretare: o epocă ulterioară a găsit o statuie uriașă, pe jumătate îngropată, a interpretat-o ca zeu solar și a instituit un cult pentru ea.

Cuvântul Sfinx în sine este grecesc și și mai recent. În mitologia greacă, Sfinxul este feminin, înaripat și pune ghicitori mortale. Nu are nimic de-a face cu construcția egipteană, în afară de faptul că grecii au adus termenul și l-au aplicat. În limba română, pentru construcția de la Giza s-a impus forma masculină, în timp ce figura mitologică greacă rămâne feminină.

Stela însăși este păstrată și lizibilă, iar textul său a fost tradus și comentat de mai multe ori. Este astfel una dintre puținele surse care ne spun direct ce gândeau egiptenii mai târzii despre această construcție.

Este greu de imaginat amploarea acestui gol. La patru secole după construcție, Sfinxul era deja atât de îngropat în nisip și atât de dispărut din memorie, încât un prinț s-a putut întinde lângă el și să-l considere o divinitate care i se arată în vis.

Nisipul revenea mereu

Stela este astfel cea mai veche cerere păstrată de a elibera un monument de nisip și descrie o problemă care nu s-a terminat niciodată.

Nisipul revenea mereu. După Thutmosis, Sfinxul a fost din nou dezgropat în epoca romană și asigurat cu un zid de incintă. După aceea, a dispărut din nou. În desenele și fotografiile timpurii din secolul al XIX-lea, se vede doar capul și o parte din spate ieșind dintr-o suprafață netedă de nisip, în timp ce călătorii în costume pozează alături.

Dezgropările moderne s-au întins pe mai mult de o sută de ani. Arheologul italian Giovanni Battista Caviglia a început în 1817, a ajuns până la piept și a găsit fragmente din barbă. Au urmat alte campanii. Abia în anii 1925 și 1926, Sfinxul a fost scos complet din nisip, iar groapa din jur a fost curățată, astfel încât figura a putut fi văzută pentru prima dată după secole în întreaga sa lungime.

Prețul plătit este adesea trecut cu vederea. Cât timp corpul a stat în nisip, a fost protejat de vânt, de variațiile de umiditate și de cristalizarea sării. De la dezgropare, se erodează mai repede decât în cei două mii de ani anteriori. Conservarea nu este, prin urmare, o sarcină încheiată, ci o activitate continuă, iar cercetarea la Sfinx se ocupă cel puțin la fel de mult de sare și apă subterană ca de arheologie.

Așa arăta Sfinxul inițial

Cum arăta Sfinxul inițial poate fi reconstruit mai bine decât sugerează aspectul actual. În adânciturile protejate, în special la urechi și la eșarfă, s-au păstrat urme de culoare.

Fața avea un roșu intens. Pentru reprezentările egiptene, aceasta nu este o surpriză, deoarece pielea bărbaților era redată convențional în roșu-maro. Eșarfa de cap, numită nemes, era dungată în albastru și galben. Împreună, acestea conturează o imagine care are puțin de-a face cu impresia actuală de culoarea nisipului: o figură viu colorată într-un mediu luminos, placat.

Faptul că aceste resturi există este în același timp întâmplare și geologie. Culoarea se păstrează doar acolo unde nu ajung nici vântul, nici soarele, nici nisipul: în adâncituri, în faldurile eșarfei, în spatele urechilor. Exact acolo au găsit cercetătorii pigmenți. Pe suprafețele expuse nu a mai rămas nimic de milenii, și de aceea figura pare astăzi monocromă. Reconstituirile aspectului original se bazează, așadar, pe câțiva centimetri pătrați care s-au aflat întâmplător în adăpostul vântului. Este puțin, dar este autentic și corespunde cu ceea ce se știe despre convențiile de culoare din statui și reliefuri contemporane.

În plus, exista o barbă. Nu barba unui bătrân, ci barba ceremonială împletită pe care o poartă regii și zeii în reprezentări și care era fixată sub bărbie ca insignă. Dacă a făcut parte din original sau a fost adăugată în Noul Regat este disputat. Sigur este că a existat, pentru că există fragmente din ea. O parte se află la British Museum din Londra, alta la Cairo.

Și, în cele din urmă, lipsește un șarpe uraeus pe frunte, semnul regal. Urmele de fixare sunt păstrate. Și acest detaliu indică faptul că aici este reprezentat un rege, nu o creatură hibridă abstractă.

Cine pune toate acestea cap la cap obține o construcție pe care abia o recunoști: roșu, albastru, auriu, cu barbă și șarpe pe frunte, într-o groapă cu pereți netezi, în față un templu din blocuri deschise la culoare, în spate o piramidă placată ca oglinda. Starea actuală nu este ruina acestei imagini. A devenit altceva.

Nasul este cel mai inofensiv dintre daune

Ceea ce a afectat Sfinxul este o listă lungă, iar nasul nu este cel mai interesant element de pe ea.

Lipsește de secole. Soldații lui Napoleon nu au fost, deoarece desenele dinaintea expediției franceze arată deja figura fără nas. Cea mai veche explicație cunoscută provine de la un cronicar arab și numește un om din secolul al XIV-lea care ar fi distrus-o din zel religios. Dacă este adevărat, nu se mai poate verifica.

Mai grave sunt daunele pe care nimeni nu le observă. Corpul este format din straturi moi de calcar cu conținut de sare. Când umiditatea crește, sarea migrează la suprafață, cristalizează acolo și sparge piatra din interior. De aceea, suprafața se exfoliază în solzi. De aceea, astăzi se pompează apa subterană și se monitorizează umiditatea.

Se adaugă poziția gropii. Este o adâncitură în care se adună tot ce vine de sus: nisip, praf, la ploi rare și apă. Sfinxul se află astfel permanent în cea mai nefavorabilă poziție care ar putea fi aleasă pentru un monument de calcar, iar această poziție nu poate fi schimbată din punct de vedere tehnic, deoarece a apărut în timpul sculptării.

Chiar și restaurările bine intenționate au dăunat. În anii 1980, părți ale flancurilor au fost reparate cu ciment. Cimentul este mai dur și mai dens decât calcarul original, nu lasă să treacă umiditatea și mută problema în piatra mai moale alături, unde se intensifică. O parte din aceste lucrări a trebuit ulterior îndepărtată. Astăzi se lucrează cu calcar adaptat și cu materiale reversibile, iar totul este măsurat tridimensional înainte.

Reparațiile le vedeți, de altfel, foarte clar de pe terasă. Straturile regulate, deschise la culoare, de pe flancuri și de pe labe nu sunt antice. Unele provin din Noul Regat, altele din epoca romană, multe din secolul al XX-lea. Sfinxul este astfel și un obiect de studiu pentru trei mii de ani de conservare a monumentelor.

GetYourGuide

Bilet de intrare pe platou ca cod QR pe telefon

Exact cazul pentru care Poarta Sfinxului nu are ghișeu: cumpărați biletul înainte, prezentați codul la intrare, intrați.

de la 14 €

Vezi

Când ar trebui să fiți la Sfinx

O vizită la Sfinx durează mai puțin decât se așteaptă majoritatea, dar merită dublu dacă alegeți momentul potrivit.

Terasă se află în est, iar Sfinxul privește spre est. Asta înseamnă: dimineața, lumina vine din spatele vostru și lovește fața frontal, ceea ce este de departe cea mai bună situație pentru fotografii. După-amiaza, soarele este în spate, fața este în umbră, iar imaginea devine plată. Dacă vreți să aveți piramidele de la Giza și Sfinxul într-o singură imagine, aveți nevoie oricum de dimineață, pentru că atunci clădirile se profilează clar.

Practic, asta înseamnă: începeți devreme. Zona se deschide în jurul orei opt, iar în prima oră terasa este încă goală. Mai târziu, devine unul dintre cele mai aglomerate puncte ale platoului, pentru că fiecare grup este trecut pe aici.

Bilet, templul văii și traseul

Cel mai bine cumpărați biletul în avans prin portalul oficial al Ministerului Antichităților, mai ales dacă vreți să intrați pe poarta de est.

Planificați templul văii împreună. Se află imediat alături, este inclus în biletul normal și este o experiență diferită de restul: coridoare înguste între coloane de granit lustruit, înalte cât un om, răcoroase și umbroase. De acolo, drumul duce pe terasă, astfel încât vedeți Sfinxul mai întâi de jos și apoi din lateral.

În ceea ce privește traseul: Sfinxul se află în punctul cel mai de est, cel mai jos al zonei, cele trei piramide se află deasupra, în vest. Între ele sunt câteva sute de metri de drum în pantă, fără umbră. De la renovarea platoului, circulă acolo un shuttle electric, iar una dintre stațiile sale este la Sfinx. Cine vine de la intrarea principală din sud-vest vede piramidele mai întâi și Sfinxul la urmă. Cine vine pe poarta de est are exact invers și apoi urcă. Ambele ordini funcționează, dar a doua este mult mai obositoare în căldura amiezii, iar acest lucru ar trebui să intre în planificare.

Estimați aproximativ o jumătate de oră pentru Sfinx în sine, dacă nu fotografiați, și mult mai mult dacă da. Terasa nu este mare, iar punctele favorabile sunt ocupate rapid. Cine adaugă templul văii ar trebui să aloce o oră pentru întreaga zonă. Sună puțin, dar este realist: Sfinxul este o construcție pe care o privești, nu una pe care o străbați.

Seara, există în plus un spectacol de sunet și lumină, în care Sfinxul apare ca narator, iar clădirile sunt iluminate. Părerile sunt împărțite, iar recenziile pachetelor oferite sunt neuniforme. Cine este oricum seara la Giza poate să-l prindă. Nu este un motiv pentru a prelungi șederea.

Sfinxul nu este aproape niciodată vizitat separat, ci face parte din vizita pe platou. Întrebarea este, prin urmare, mai puțin cum ajungeți la Sfinx, ci cât timp alocați în total.

Start în Giza

Scurt și pe jos

aprox. trei ore

• Intrare pe platou
• Ghid care vorbește română
• Preluare de la hotel ca supliment
• Interiorul piramidelor ca supliment
• Anulare gratuită până cu 24 ore înainte

Pentru cine vrea să vadă Sfinxul și cele trei piramide și nimic altceva

de la 36 €

Vezi

Cel mai rezervat

Tur clasic de jumătate de zi

cinci până la șase ore

• Intrare pe platou
• Ghid care vorbește română
• Preluare de la hotel
• Prânz ca supliment
• Interiorul piramidelor
• Anulare gratuită până cu 24 ore înainte

Pentru prima vizită, de departe cea mai rezervată variantă

de la 35 €

Vezi

Cel mai bine cotat

Mai lung, cu durată opțională

trei până la opt ore

• Intrare pe platou
• Ghid care vorbește română
• Preluare de la hotel
• Prânz
• Anulare gratuită până cu 24 ore înainte

Pentru cine vrea să includă și templul văii, drumul de acces și punctul panoramic

de la 47 €

Vezi

De ce Sfinxul este considerat enigmatic

Sfinxul are o reputație care, de fapt, nu-i aparține. Este considerat partea enigmatică a Gizei, misterul de lângă realizarea pur inginerească a piramidelor.

De fapt, este exact opusul. Este partea complexului în care te apropii cel mai mult de om. O piramidă este perfectă și impersonală, un munte de geometrie. Sfinxul este o față pe care cineva a tăiat-o dintr-o cocoașă de stâncă rămasă, pentru că acea cocoașă era exact acolo și nu se potrivea pentru nimic altceva. Este deteriorat, reparat, reinterpretat, redenumit și îngropat de mai multe ori.

Se adaugă faptul că este singura parte a complexului pe care o poți privi fără să te gândești la o performanță. În fața unei piramide calculezi involuntar: câte blocuri, câți ani, câți oameni. În fața Sfinxului nu calculează nimeni. Te uiți într-o față care se uită înapoi la tine, iar aceasta este o cu totul altă formă de întâlnire cu un obiect vechi de patru mii și jumătate de ani.

Exact de aceea este interesant. La el se poate citi ce devine un monument de-a lungul a patru mii și jumătate de ani: paznic al mormântului, zeu solar, movilă de nisip, curiozitate pentru călători, problemă de restaurare, emblemă a unui stat modern.

Când stați pe terasă și aveți puțin timp, nu vă uitați la față, ci la flancuri. Acolo vedeți straturi de piatră din cel puțin trei milenii una lângă alta, puse de oameni care toți au vrut același lucru: ca acest lucru să existe și după ce ei vor fi dispărut. Până acum a funcționat.

GetYourGuide

Tur la piramide și la Muzeul Civilizației Egiptene, durată opțională

★ 4,4(28 Recenzii)

• Combină platoul cu un muzeu în care se află descoperiri din zonă
• Biletul de intrare pe platou și transportul de la hotel sunt incluse
• Trei până la opt ore, configurația poate fi adaptată zilei
• Anulare gratuită până cu 24 de ore înainte

de la 35 €

Vezi datele disponibile și duratele tururilor