Cum au fost construite piramidele din Giza?

Două milioane trei sute de mii de blocuri de piatră, aproximativ douăzeci de ani de construcție. Cine împarte una la cealaltă obține un număr greu de crezut: aproximativ 315 blocuri în fiecare zi. La zece ore de muncă, asta ar însemna un bloc la fiecare două minute, care ajunge, se așază și se potrivește.

Calculul este aproximativ. Totuși, arată mai bine decât orice descriere despre ce este vorba aici. Nu despre un mister, ci despre logistică la o scară pe care nimeni altcineva nu o stăpânea acum patru mii cinci sute de ani.

Pentru context, greutățile: un bloc mediu cântărește aproximativ două tone și jumătate, cât un SUV mare. Grinzile de granit de deasupra Camerei Regelui ajung la o greutate estimată de cincizeci până la optzeci de tone și se află la peste patruzeci de metri înălțime. Nu provin de pe platou. Au fost aduse din Assuan, la aproximativ 900 de kilometri în amonte.

Multe dintre acestea sunt astăzi bine documentate. De unde au venit pietrele, cu ce au fost tăiate, cum au fost mutate, cum a fost orientată fundația: există cariere, urme de unelte, așezări, morminte și chiar documente administrative. O întrebare rămâne deschisă și este tocmai cea pe care toți o pun prima dată. Cum au ajuns blocurile sus.

Pentru că această ultimă lacună este atât de evidentă, de secole fiecare o umple după bunul plac. Gama merge de la modele inginerești serioase până la extratereștri. Diferența dintre ele nu constă în încrederea în sine a explicației, ci în dacă există urme în pământ.

Această pagină separă deci clar: mai întâi ceea ce este sigur, pas cu pas, apoi problema rampelor cu ce vorbește pentru și împotriva fiecărui model.

Nivelarea și orientarea: primii doi pași

Primii doi pași decid tot ce urmează și sunt partea pe care vizitatorii de pe teren o trec cel mai ușor cu vederea.

Stânca de sub Marea Piramidă a lui Keops nu este un câmp plat. Constructorii au lăsat în mijlocul suprafeței de bază un nucleu natural de stâncă și au construit în jurul lui, ceea ce economisește milioane de blocuri. Cât de mare este acest nucleu, nimeni nu știe exact, pentru că se află sub zidărie.

În jur, s-a nivelat cu o precizie care ar fi respectabilă chiar și cu echipamente moderne. Explicația răspândită: s-a trasat o rețea de șanțuri puțin adânci, s-a lăsat apa să intre și s-a marcat nivelul apei pe pereții șanțurilor. Apa își găsește singură nivelul. Apoi se taie stânca până la marcaj, se umplu șanțurile și se obține o suprafață orizontală.

Orientarea spre nord este a doua performanță. Fără busolă magnetică, care nu exista atunci, rămâne cerul. Modelele obișnuite lucrează cu punctul de răsărit și apus al unei stele sau cu umbra unui băț vertical în timpul zilei. Ambele funcționează în experiment și oferă precizii în ordinea corectă de mărime. Care procedeu a fost folosit efectiv nu este stabilit.

De ce atât de precis spre nord? Răspunsul stă în credință, nu în tehnică. În nord se află stelele circumpolare, care nu apun niciodată. Erau considerate cele nepieritoare, iar regele mort trebuia să li se alăture. O piramidă ușor înclinată ar fi fost static complet neproblematică. Teologic ar fi fost o problemă.

În acest context, s-a măsurat și în interior. Din Camera Regelui și din camera de dedesubt pornesc canale înguste în unghi spre exterior, ale căror unghiuri indică pozițiile stelelor din perioada construcției. Dacă erau gândite ca canale de aerisire, ca drumuri pentru suflet sau ambele, este dezbătut. Că unghiurile lor sunt intenționate, aproape nimeni nu contestă.

Un detaliu sugerează că egiptenii au învățat: abaterile marilor piramide de la direcția nordului migrează lent într-o direcție de-a lungul deceniilor. Aceasta se potrivește cu o procedură care depinde de o stea a cărei poziție se schimbă în timp.

Annie Spratt

Nu fiecare piatră este aceeași piatră

Nu fiecare piatră de la o piramidă este aceeași piatră, iar aceasta este cheia înțelegerii șantierului.

Masa construcției, aproximativ nouăzeci la sută, este formată din calcar grosier din cariere direct pe platou. Aceste blocuri nu au trebuit niciodată mutate pe apă. Muchiile de exploatare se văd și astăzi la sud de Marea Piramidă a lui Keops, cu canale dreptunghiulare în stâncă, din care au fost tăiate blocurile.

Învelișul neted exterior, în schimb, era din calcar fin alb din Tura, pe celălalt mal al Nilului. Granitul pentru Camera Regelui, pentru camerele de descărcare de deasupra și pentru blocurile de închidere venea din Assuan. Bazaltul pentru podeaua templului funerar a fost adus din Fayyum. Șantierul aproviziona deci din patru direcții, iar doar cel mai ieftin material era la ușă.

La unelte devine neimpresionant, iar tocmai acesta este punctul. Calcarul este suficient de moale pentru cupru. Muncitorii tăiau canale în stâncă cu dălți de cupru, băteau pene de lemn în ele și le udau până când lemnul care se umfla desprindea blocul. Acolo unde trebuia mai fin, ajuta nisipul de cuarț ca abraziv, pentru că nisipul este mai dur decât calcarul și mai dur decât cuprul.

Cât durează așa ceva? Experimentele cu unelte de cupru reconstruite ajung pentru un bloc mediu de calcar la câteva zile pentru o echipă mică. Sună a puțin randament, dar cu suficiente echipe care lucrează în paralel dă exact ritmul zilnic cerut de durata construcției. Strangularea nu a fost niciodată tăierea. Strangularea a fost mutarea.

Granitul este altă ligă. Pentru el se foloseau bile de dolerit, pietre de lovit de mărimea unui pumn până la un cap, dintr-o rocă mai dură decât granitul. Cu ele nu se taie, ci se sfărâmă: suprafața este lovită săptămâni întregi până devine pietriș. Nu este o tehnică secretă, ci una foarte răbdătoare.

Pe sarcofagul de granit din Camera Regelui se văd urme de tăiere, caneluri fine paralele. Ferăstraie de cupru fără dinți, ghidate cu nisip ca mediu de tăiere, lasă exact astfel de urme. Totuși, ele apar regulat ca dovadă pentru mașini necunoscute. Cine cunoaște experimentele de reconstrucție vede în ele mai degrabă o dovadă a perseverenței.

GetYourGuide

Tur de o zi întreagă la piramide, Sfinx și Muzeul Egiptean cu ghid feminin

★ 4,8(1.682 Recenzii)

• Marea Galerie și camerele de descărcare arată construcția din interior, biletul pentru interior poate fi adăugat
• Un ghid autorizat explică ce este vizibil efectiv la construcție
• Intrarea pe platou, preluarea de la hotel și prânzul sunt incluse
• Anulare gratuită până cu 24 de ore înainte

de la 52 €

Verificați datele și adăugarea opțională pentru interiorul piramidei

Nisipul umed înjumătățește echipa

Pe uscat, blocurile mergeau pe sănii de lemn. Sună ca cea mai anevoioasă soluție și este de fapt una destul de bună. Un pictural din mormântul lui Djehutihotep arată o coloană trăgând o statuie mare pe o sanie, iar în față stă un bărbat care toarnă lichid în fața patinelor. Mult timp s-a crezut că este un gest ritual. Experimentele fizice au arătat că nisipul corect umezit reduce rezistența la tracțiune la aproximativ jumătate. Între boabe se formează punți de apă, nisipul devine mai compact și nu se mai adună în fața patinei. Prea multă apă înrăutățește din nou rezultatul, intervalul este la câteva procente de umiditate. Bărbatul cu ulciorul din pictural nu face deci un gest. El înjumătățește echipa.

Brațul îngropat al Nilului

Încărcăturile grele nu veneau însă pe uscat, ci pe apă, iar aici s-a adăugat în ultimii ani cea mai interesantă piesă.

În 2024, o echipă condusă de Eman Ghoneim a evaluat date radar satelitare și carote de foraj și a demonstrat un braț îngropat al Nilului care curgea cândva de-a lungul întregului centură de piramide, de la Giza până la Lisht. Cercetătorii l-au numit Ahramat, după cuvântul arab pentru piramide. Un detaliu este esențial: căile de acces ale piramidelor, acele rampe acoperite între templul din vale și construcție, traversează cursul acestui braț și se termină exact la fostul său mal. Dovada publicată în Communications Earth and Environment explică astfel nu doar transportul, ci și de ce piramidele stau acolo unde stau. Râul s-a mutat mai târziu spre est și a nisipit, printre altele ca urmare a unei mari perioade de secetă.

Cum arăta activitatea pe această apă se știe destul de exact din 2013. În galeriile-port de la Marea Roșie, o echipă franco-egipteană condusă de Pierre Tallet a găsit cele mai vechi papirusuri scrise din Egipt, printre care jurnalul de lucru al unui inspector numit Merer. El a notat luni de zile cum echipa sa de aproximativ două sute de oameni aducea blocuri de calcar din Tura cu barca la Giza, mai multe călătorii pe lună, cu nume, date și cantități. Este dovada de lucru a unui schimb pe cel mai mare șantier al antichității, scris în al 26-lea an de domnie al lui Keops.

În acest context se potrivește ce s-a găsit la poalele platoului. În fața templelor din vale erau bazine-port în care puteau intra șlepuri. Râul însuși nu ajungea până la șantier, dar un canal aducea marfa până sub pantă. De acolo mergea în sus pe calea de acces. Această cale de acces nu este deci doar un drum de procesiune, ci în primul rând o axă de transport și a fost probabil construită devreme, pentru că era necesară pe tot parcursul construcției.

XAVIER PHOTOGRAPHY

Problema rampelor rămâne deschisă și astăzi

Astfel, blocurile sunt la poalele șantierului. Acum începe partea în care lumea specialiștilor nu este de acord nici astăzi.

Clar este doar cadrul. Nu existau scripeți, nicio roată în sensul unui vehicul de transport pentru astfel de încărcături, nicio manivelă cu angrenaje. Existau rampe, pârghii, frânghii, sănii și foarte mulți oameni. Orice altceva este modelare, iar modelele concurente diferă considerabil.

O descoperire importantă din 2018 a mutat discuția. În cariera de alabastru de la Hatnub din Egiptul Mijlociu, o echipă din Liverpool și Institutul Francez din Cairo a dezgropat o instalație de rampă: o rampă centrală, flancată stânga-dreapta de scări cu numeroase găuri de stâlpi. Cu frânghii care treceau în jurul acestor stâlpi, săniile puteau fi urcate pe pante de douăzeci la sută și mai mult, pentru că stâlpii acționează ca puncte de deviere, iar echipa care trage poate lucra în coborâre. Excavatorii datează instalația prin inscripții în perioada lui Keops.

Acest lucru este important, dar nu este o dovadă pentru Giza. Hatnub este departe și este o carieră, nu o piramidă. Descoperirea arată că rampele abrupte cu tehnica stâlpilor făceau parte din repertoriul epocii. Nu arată că exact asta s-a făcut la Marea Piramidă a lui Keops. Această distincție se pierde aproape întotdeauna în prezentările populare.

Pe lângă rampe, există o a doua propunere care se descurcă complet fără construcții mari de pământ. Herodot relatează deja că egiptenii ridicau blocurile cu dispozitive de ridicare din lemn, treaptă cu treaptă. Experimentele arată că un bloc de două tone și jumătate poate fi ridicat treptat cu pârghii, straturi de grinzi împinse dedesubt și câțiva oameni. Pentru straturile superioare, aceasta este cea mai plauzibilă metodă. Pentru cele inferioare, unde se află aproape toată masa, ar fi insuportabil de lent.

Cine se ocupă de tehnica de construcție a piramidelor ajunge întotdeauna la aceeași problemă: rampele sunt făcute din moloz și lut, iar molozul este îndepărtat când nu mai este nevoie. La poalele Marii Piramide a lui Keops nu s-a păstrat nicio rampă mare. Dacă asta înseamnă că nu a existat sau doar că a fost eliminată temeinic, este exact punctul de dispută.

Blocuri turnate și extratereștri

Cine caută pe internet acest subiect ajunge repede la explicații care sună mult mai spectaculos. Două dintre ele sunt atât de răspândite încât merită un răspuns.

Prima provine de la cercetătorul francez în materiale Joseph Davidovits și este cea mai serioasă. Ea susține că blocurile nu au fost tăiate, ci turnate pe loc, dintr-un fel de beton de calcar. Astfel, transportul și finisarea ar fi rezolvate dintr-o dată. Împotriva acesteia vorbesc mai multe constatări. Analizele petrografice găsesc în blocuri structura și caracteristicile chimice ale calcarului natural, nu ale unei pietre artificiale legate alcalin. Mai ales, materialul conține sute de mii de fosile marine, iar ele sunt distribuite așa cum sunt în roca naturală, nu ca într-o masă amestecată. Se adaugă o problemă foarte practică: turnarea necesită forme. Blocurile au dimensiuni foarte diferite, lemnul era rar în Egipt, iar o astfel de formă nu a fost găsită niciodată.

A doua explicație are nevoie de extratereștri sau de o civilizație pierdută. Are o dificultate greu de ignorat. Avem carierele, urmele de unelte, așezarea muncitorilor, brutăriile lor, mormintele lor, numele echipelor pe blocuri și un jurnal de lucru cu termene de livrare. Nu lipsește nimic din ce lasă în urmă un mare șantier uman. Ce lipsește este o singură rampă păstrată.

O întrebare de detaliu deschisă nu este o gaură în care încape orice afirmație. Este o întrebare de detaliu deschisă.

Cine a construit cu adevărat piramidele

Întrebarea cum depinde de o a doua, mult timp răspunsă greșit: cine a făcut asta.

La sud-est de piramide se află o așezare excavată, Heit el-Ghurab, studiată sistematic din 1988. Ce a ieșit la iveală acolo nu este o tabără, ci un oraș temporar: galerii de dormit, brutării la scară industrială, fabrici de bere, depozite, o administrație care ținea evidența livrărilor de vite și cereale, și ateliere. În plus, un cimitir în care muncitorii au fost îngropați la vedere de construcția lor. În schelete se găsesc fracturi osoase vindecate, care fuseseră atele corespunzător.

Un detaliu din săpături face dimensiunea tangibilă. În brutării erau forme de pâine din lut, vizibil mai mari decât orice se cunoaște din casele aceleiași perioade. Aici nu se cocea pentru familii, ci pentru coloane. La fel pentru oasele de bovine: cantitatea și distribuția pe vârste vorbesc pentru o aprovizionare planificată din împrejurimi, nu pentru autosuficiență la fața locului. Cine operează un șantier de această dimensiune operează în primul rând un lanț de aprovizionare cu calorii.

Cifrele derivate din aceasta trebuie citite cu prudență. Săpăturile Ancient Egypt Research Associates calculează un personal permanent de ordinul câtorva mii de oameni la fața locului, completat de contingente mult mai mari care veneau temporar. Estimarea clasică de douăzeci de mii de participanți se referă la numărul total pe toată durata construcției, nu la oamenii care stăteau simultan pe platou.

Organizarea era pe echipe numite. Pe blocurile din camerele de descărcare ale Marii Piramide a lui Keops există marcaje ale echipelor de muncitori, cu nume care îl sărbătoresc pe rege. Astfel de grupuri erau împărțite în subunități, roteau și erau hrănite și plătite. Construcția piramidelor din Giza a fost astfel mai puțin un proiect forțat decât o angajare statală uriașă, ritmată sezonier, care a tras după sine restul economiei.

Dacă muncitorii veneau voluntar este altă întrebare. O obligație de serviciu față de rege era normală și nu se negocia. Dar munca forțată sub supraveghetori cu bice, ca în film, nu are nimic de-a face cu dovezile arheologice.

Ce rămâne cu adevărat deschis

Ce rămâne deci cu adevărat deschis?

Nu materialul, nu unealta, nu transportul, nu organizarea. Deschisă este geometria ultimilor metri: forma exactă a rampelor, ordinea în care s-a lucrat și întrebarea cum se mai așază cu precizie milimetrică la 140 de metri înălțime când locul pentru tras se termină.

Acest lucru este mult mai puțin misterios decât sună și, în același timp, o problemă reală. Straturile superioare ale Marii Piramide a lui Keops reprezintă doar o mică parte din volum, dar sunt cea mai incomodă parte a șantierului. Cine formulează o teorie completă trebuie să explice ce s-a întâmplat sus de tot, iar acolo nu mai ajută nicio rampă care să aibă sens.

Concret, acest lucru devine la dimensiuni. Ultimii metri de înălțime conțin doar o fracțiune minusculă din volum, dar acolo suprafața de lucru s-a micșorat la câțiva metri pătrați. O rampă care duce până acolo ar trebui să fie fie absurd de lungă, fie prea abruptă pentru sănii. Ambele se potrivesc prost cu tot ce se știe despre tehnica de tracțiune.

Este posibil ca mai multe procedee să fi fost combinate: o rampă exterioară pentru straturile inferioare, masive, pârghii și platforme scurte pentru cele superioare. Acest lucru nu poate fi dovedit până acum.

Această onestitate nu este un defect. O construcție care este accesibilă deschis de patru mii cinci sute de ani și care poartă încă o întrebare deschisă în centru este mai interesantă decât una complet explicată.

GetYourGuide

Tur de jumătate de zi pe platou cu ghid autorizat

Carierele, calea de acces și muchiile de exploatare sunt vizibile la vedere și sunt trecute cu vederea de majoritatea vizitatorilor. Un ghid arată unde trebuie să te uiți.

de la 40 €

Vezi

Ce vedeți din toate acestea pe platou

Cine stă astăzi pe platou vede din toate acestea mai mult decât se așteaptă. Muchiile de exploatare din stâncă sunt vizibile. Calea de acces a lui Khafre trasează încă linia între templul din vale și piramidă, iar această linie indică, conform stadiului actual al cercetării, un mal de râu care nu mai există. La Piramida lui Khafre este lipit sus un rest al placării netede, care arată cum arăta cândva totul.

Patru locuri merită o privire specială. Muchiile de exploatare la sud de Marea Piramidă a lui Keops, unde stânca este tăiată în unghiuri drepte curate și se poate număra încă dimensiunea blocurilor scoase. Gropile goale pentru bărci, care arată cât de serios era tratat drumul pe apă. Camerele de descărcare de deasupra Camerei Regelui, a căror construcție se înțelege doar din interior. Și diferența de nivel din stânca însăși, care explică de ce piramida din mijloc pare mai mare decât cea mai mare.

Pe niciun panou nu este scris nimic din toate acestea.

Merită să cauți aceste lucruri, în loc să fotografiezi doar cele trei triunghiuri mari. Șantierul este încă acolo. Doar că a fost curățat, mai temeinic decât orice alt șantier din istorie.

GetYourGuide

Tur pe platoul Giza cu durată opțională, trei până la opt ore

★ 4,9(37 Recenzii)

• Durata se adaptează la cât de mult doriți să vedeți efectiv
• Intrarea pe platou și preluarea de la hotel sunt incluse
• Suficient timp pentru calea de acces, templul din vale și cariere, nu doar pentru opririle foto
• Anulare gratuită până cu 24 de ore înainte

de la 47 €

Vedeți datele disponibile și duratele tururilor