Piramidele de la Giza Patrimoniu Mondial UNESCO

Da, și anume din 1979. Astfel se răspunde la cea mai frecventă întrebare, iar partea mai interesantă abia începe: ce anume este înscris pe listă?

Căci „Piramidele de la Giza Patrimoniu Mondial UNESCO” este o simplificare. Nu este înscris un singur complex, nici platoul, ci un sit care se întinde pe aproximativ treizeci de kilometri la marginea vestică a văii Nilului și cuprinde mai multe câmpuri de piramide, precum și ruinele unei capitale antice. Terenul cu cele trei construcții celebre este doar o parte din el, nu întregul.

Și anul spune ceva. Convenția pe care se bazează lista a fost adoptată în 1972, iar primele situri au fost înscrise în 1978. Acesta aparține, așadar, celei de-a doua runde de înscrieri, într-un moment în care lista număra doar câteva zeci de intrări, iar selecția era, în consecință, necontroversată. Astăzi, lista cuprinde peste o mie de situri, iar înscrierea a devenit o procedură îndelungată, cu preînregistrare, rapoarte de evaluare și vot.

Această distincție nu este o subtilitate. Ea explică de ce comitetele Convenției Patrimoniului Mondial se ocupă în mod regulat de un traseu feroviar, o potecă sau un drum care nu se află deloc pe platou. Și explică de ce măsurile de protecție într-un loc pot atrage condiții într-un altul, complet diferit.

A doua jumătate a acestei pagini tratează o întrebare rar adresată, dar cu adevărat esențială: ce efect are titlul, de fapt? Răspunsul poate fi ilustrat printr-un caz real, care s-a întins pe opt ani și ale cărui urme sunt vizibile și astăzi pe teren.

În ce companie sunt înscrise

Cine se întreabă dacă piramidele fac parte din patrimoniul cultural mondial ar trebui să știe în ce companie se află acolo.

Înscrierea în sine le listează sub un nume în care Giza este doar marcajul de la capătul nordic. Situl se întinde de la platou, în nord, spre sud, peste Zawyet el-Arjan, Abu Ghurab și Abusir, până la Saqqara și Dahshur, plus Mit Rahina, unde se află rămășițele vechii capitale Memphis. În acest lanț, Giza nu se află la începutul evoluției, ci la mijlocul ei: cel mai vechi complex mare se află la Saqqara, iar predecesorii direcți ai piramidelor de la Giza se află mai la sud, la Dahshur.

Acesta este sensul real al acestei delimitări. O singură construcție ar fi putut fi înscrisă conform criteriului (i), ca o capodoperă. În schimb, a fost înscris un peisaj în care se poate citi cum a apărut această formă de construcție, unde a atins apogeul și cum a continuat după aceea. Contextul este obiectul protejat, nu realizarea individuală.

Practic, acest lucru înseamnă ceva concret pentru călători: cine vede doar platoul a văzut doar o mică parte a sitului Patrimoniului Mondial. Câmpurile sudice se află la o distanță de douăzeci până la patruzeci de kilometri de platou, sunt mult mai liniștite și, în parte, mai bine conservate. Ele poartă același titlu.

GetYourGuide

Situl Patrimoniului Mondial într-o zi: Giza, Memphis, Saqqara și Dahshur

★ 4,6(99 Recenzii)

• Parcurge exact lanțul care poartă titlul, nu doar veriga sa cea mai cunoscută
• Opt ore cu ghid vorbitor de germană, preluare de la hotel, intrare pe platou și prânz incluse conform specificațiilor furnizorului
• Accesul în interiorul piramidelor este în mod expres neinclus
• Conform specificațiilor furnizorului, anulare gratuită până cu 24 de ore înainte, ofertă marcată ca accesibilă

de la 30 €

Vezi traseul, ordinea și datele disponibile

Cele trei criterii ale înscrierii

Rămâne întrebarea privind justificarea. De ce sunt piramidele de la Giza patrimoniu mondial se poate deduce din cele trei criterii sub care a avut loc înscrierea.

Criteriul (i) cere o capodoperă a geniului creator uman. Criteriul (iii) cere o mărturie unică sau cel puțin excepțională a unei tradiții culturale sau a unei civilizații. Criteriul (vi) cere o asociere directă cu evenimente, tradiții vii, idei sau credințe de semnificație universală excepțională. Pentru înscriere este suficient un singur criteriu îndeplinit; aici au fost invocate trei.

În spatele tuturor celor trei se află un concept care denumește obiectul real al protecției: valoarea universală excepțională. Aceasta înseamnă o importanță care depășește granițele unui stat, motiv pentru care conservarea nu este doar responsabilitatea acestuia. Din această idee decurg obligațiile de raportare, rapoartele de evaluare și dreptul comitetelor de a se exprima asupra proiectelor care se desfășoară pe teritoriul național. Cine consideră statutul doar un titlu onorific trece cu vederea exact această parte.

Mai relevantă decât enumerarea este ceea ce nu este inclus. Există criterii pentru patrimoniul natural, pentru procese geologice, pentru habitate amenințate. La acest sit, niciunul dintre ele nu joacă un rol. Este protejat exclusiv mărturia culturală, iar aceasta include capacitatea de a o citi: de aceea, situl include și zone care arată neinteresant pentru vizitatori, cum ar fi complexe neterminate și rămășițe de așezări.

O subtilitate legată de numerotare face parte din aceasta, deoarece a provocat confuzie în sursele mai vechi. Până la sfârșitul anului 2004, convenția avea două serii separate, șase criterii pentru patrimoniul cultural și patru pentru patrimoniul natural. Din 2005 există o singură serie de zece criterii, în care fostele criterii culturale au păstrat locurile unu până la șase. Pentru acest sit, nimic nu se schimbă, dar pentru comparația cu texte mai vechi, da.

Un al doilea punct este adesea confundat. Titlul de patrimoniu mondial nu are nimic de-a face cu minunile lumii, nici cu lista antică, nici cu votul publicului din 2007. Lista Patrimoniului Mondial este un instrument de drept internațional, cu proceduri, obligații de raportare și comitete. Minunile lumii sunt o listă, într-un caz transmisă din antichitate, în celălalt rezultată dintr-un vot.

Ce valorează statutul în cazuri concrete

Ce valorează statutul în cazuri concrete arată un proces care s-a întins pe opt ani.

La mijlocul anilor 1990, Egiptul a planificat să construiască o legătură cu inelul rutier al Cairoului peste teren. Conform rapoartelor de conservare ale comitetelor Patrimoniului Mondial, în aprilie 1995 a călătorit un grup de experți, iar autoritățile egiptene au decis ulterior pentru un nou traseu la nord de sit. În 1998, mutarea a fost convenită oficial între organizație și guvern. La începutul anului 2001, rapoartele consemnau că nu fusese încă implementată. Un proiect de tunel sub platou a fost oprit definitiv abia în 2003.

Până aici, povestea de succes. Are însă o a doua jumătate, mai neplăcută. O porțiune din traseul inițial fusese deja construită, aproximativ cinci kilometri peste platou. Lucrările au fost oprite, dar șanțul a rămas. În anii următori, aceleași rapoarte consemnau că traseul abandonat era folosit pentru depozitarea gunoiului, arderea deșeurilor și extragerea pe scară largă a nisipului.

Din aceasta se pot învăța ambele lecții. Statutul a împiedicat într-adevăr un mare proiect de infrastructură, ceea ce este mai mult decât mulți i-ar acorda. Dar a durat mult, acționează doar atunci când un proiect devine cunoscut internațional și nu curăță ceea ce a fost deja făcut.

Partea negativă: fără zonă tampon

Rămâne partea negativă, la fel de remarcabilă ca și titlul în sine.

Situl nu are până astăzi o zonă tampon stabilită oficial. O zonă tampon este fâșia din jurul unui sit al Patrimoniului Mondial în care proiectele de construcție sunt supuse unor condiții suplimentare. Pentru un sit înscris din 1979, la marginea căruia a crescut un oraș de milioane de locuitori, această lipsă este cea mai vizibilă lacună a sistemului de protecție. Stabilirea ar trebui recuperată în primul an al noului plan de management; este solicitată de ani de zile.

Cum funcționează acest mecanism este puțin cunoscut. Partea contractantă raportează regulat asupra stării, comitetele evaluează aceste rapoarte, iar la ocazii concrete este trimisă o misiune la fața locului, care prezintă un raport propriu. Pe platou au existat astfel de misiuni de mai multe ori, ultima dată în legătură cu șoseaua inelară, cu reorganizarea activității de vizitare și cu problema granițelor. Rezultatul sunt recomandări, nu decizii obligatorii.

De asemenea, comitetele lucrează continuu la proiecte din jur. O potecă planificată între marele muzeu și teren a fost evaluată ca o intervenție inacceptabilă în peisajul cultural. O linie de mare viteză care traversează regiunea este examinată, iar execuția este suspendată până la finalizarea examinării. Acestea nu sunt interdicții, ci avize pe care partea contractantă le poate urma sau nu.

Și există cel mai dur instrument, care nu a fost niciodată aplicat aici: lista patrimoniului mondial în pericol. Un sit ajunge pe ea atunci când valoarea sa excepțională este amenințată în mod concret, iar în caz extrem poate urma retragerea de pe listă. Câmpurile de piramide nu au fost niciodată pe ea. Dacă citiți aceasta ca o asigurare sau ca o reținere a comitetelor, este o chestiune de perspectivă; rapoartele în sine au devenit clare de-a lungul anilor, fără a face acest pas.

Viator

Mașină privată cu șofer cunoscător al zonei în Cairo și Giza

Înscrierea în Patrimoniul Mondial cuprinde câmpurile de piramide de la Giza până la Dahshur, iar cine vrea să vadă acest peisaj în întregime are nevoie de un vehicul: Saqqara se află la aproximativ douăzeci de kilometri sud, Dahshur la aproximativ treizeci, iar niciunul dintre cele două locuri nu este accesibil cu transportul public. Vehicul privat cu șofer cunoscător al zonei, anulare gratuită.

Vezi