Întrebarea dacă piramidele de la Giza sunt menționate în Biblie are un răspuns foarte scurt: nu. În nicio carte a Vechiului sau Noului Testament nu apar, nici ca monument, nici ca loc, nici ca imagine.
Acest lucru este remarcabil, deoarece Egiptul însuși apare extrem de des. Este țara în care Iosif este vândut, în care familia lui găsește refugiu, din care are loc exodul, și reapare mai târziu ca mare putere. Despre orașe, râuri, recolte, administrație și conducători se scrie mult în aceste texte. Despre cele mai mari construcții ale țării nu se scrie nimic.
Tocmai această lacună generează întrebarea. Cei care cunosc poveștile și apoi stau în fața sitului presupun că cele două trebuie să fie legate. Această impresie este întărită de o imagine care circulă de secole: sclavi care târăsc pietre sub bici. Această imagine provine din cinema și pictură, nu din texte.
O precizare prealabilă privind abordarea: această pagină nu decide probleme de credință. Ea consemnează ce scrie în texte, cine le-a interpretat cum și cum se raportează acestea la descoperirile arheologice. Nu se spune nimic despre adevărul afirmațiilor religioase și nici nu se intenționează să se spună.
Această pagină parcurge, așadar, ambele cărți. Întâi, ce scrie cu adevărat în Biblie și de ce lipsesc piramidele. Apoi, cum a umplut Evul Mediu lacuna și a transformat-o într-una dintre cele mai durabile neînțelegeri din istoria imaginilor europene. Și în final, cele două pasaje coranice care vorbesc într-adevăr despre un ordin de construcție.
Pasajul din cartea a doua a lui Moise
Să începem cu pasajul care este aproape întotdeauna invocat atunci când cineva leagă Biblia de piramide. Se află la începutul cărții a doua a lui Moise și este surprinzător de concret.
Acolo se spune că israeliții au fost forțați la muncă silnică și au construit pentru faraon orașe de provizii. Sunt menționate două nume: Pitom și Ramses. Nu se vorbește despre piramide, iar sarcina de construcție este alta, și anume orașe cu depozite și administrație. Cine citește textul așa cum este scris găsește construcții din cărămizi de lut, nu monumente de piatră. Acest lucru se potrivește cu descoperirile arheologice: șantierele egiptene mari din acea epocă ulterioară foloseau în principal cărămizi uscate la aer și arse, fabricate de echipe de muncitori sub supraveghere, iar reprezentări ale acestei fabricări de cărămizi sunt păstrate în morminte.
Se adaugă cronologia, iar aceasta este clară. Al doilea dintre orașele menționate poartă numele unui conducător care a domnit în secolul al XIII-lea î.Hr. Piramidele de la Giza au fost construite cu aproximativ 1.300 de ani mai devreme. Când se petrece acțiunea textului, ele erau deja la fel de vechi cum este pentru noi astăzi epoca romană. Erau antichități, nu șantiere.
Astfel se explică și tăcerea. Pentru autori, aceste monumente nu erau o experiență actuală, ci un trecut îndepărtat al unei țări vecine, și nu aveau niciun rol într-o poveste despre eliberare și legământ. Formularea des auzită că israeliții ar fi construit piramidele nu se află în Biblie. Este o contopire ulterioară a două lucruri care rămân separate în text.
Zi ghidată la sit și la marele muzeu
- Perioada de construcție poate fi înțeleasă la fața locului, deoarece muzeul și situl împreună fac vizibilă distanța temporală
- Opt ore cu ghid vorbitor de germană, transport de la hotel, intrare pe platou și prânz incluse conform specificațiilor furnizorului
- Accesul în interiorul piramidelor nu este inclus în mod expres în această ofertă
- Conform specificațiilor furnizorului, anulare gratuită până cu 24 de ore înainte
Iosif și cei șapte ani de belșug
Dacă textele tac, interpretarea umple golul, iar în Evul Mediu european a făcut-o cu o anumită poveste: Iosif și cei șapte ani de belșug.
Povestea se potrivea. Iosif depozitează cereale în Egipt pentru a supraviețui unei foamete. Cine auzea că în Egipt se aflau construcții uriașe al căror scop nu îl știa nimeni avea imediat explicația. Deja în secolul al VI-lea, Grigore de Tours descria piramidele în istoria sa a francilor ca hambare ale lui Iosif: din pietre cioplite, late în partea de jos și foarte înguste în partea de sus, cu o mică deschidere prin care se arunca grâul.
Această interpretare a rezistat mai bine de șapte sute de ani și poate fi văzută și astăzi. În pronaosul Bazilicii San Marco din Veneția, un mozaic din jurul anului 1275 îl înfățișează pe Iosif cu hambarele sale, iar artistul le-a reprezentat ca piramide. Este una dintre cele mai frumoase ocazii de a privi o eroare în original și este mult mai aproape pentru călătorii din Europa Centrală decât Egiptul.
Este remarcabil cât de precis descrie eroarea monumentul și cât de complet ratează scopul său. Forma se potrivește, dimensiunea se potrivește, materialul se potrivește. Doar mica deschidere din vârf, prin care ar fi trebuit să fie turnat grâul, nu există, iar în interior nu există un spațiu gol care să poată fi umplut. Cine nu fusese niciodată înăuntru nu putea ști acest lucru, iar timp de secole practic nimeni nu fusese înăuntru.
Eroarea avea propria logică. Un mormânt de această dimensiune era greu de integrat într-o interpretare creștină, în timp ce o clădire de depozitare se potrivea în istoria mântuirii. Abia când călătorii europeni, începând cu secolul al XVII-lea, au intrat în încăperile interioare și au constatat că nu există nimic de depozitat acolo, imaginea a dispărut treptat.
Piramidele în Coran
Situația este diferită în cazul celei de-a doua cărți. Căutarea piramidelor de la Giza în Coran duce la două pasaje care vorbesc într-adevăr despre un proiect de construcție în Egipt și care, prin urmare, sunt dezbătute de mult timp.
În ambele cazuri, faraonul îi cere demnitarului său Haman să îi construiască o clădire înaltă, pentru a putea privi în sus către Dumnezeul lui Moise. Într-unul dintre pasaje se spune explicit că pentru aceasta trebuie ars lut. Cuvântul arab pentru clădire desemnează un turn sau o construcție înaltă, nu o formă specifică de construcție.
Frapantă este persoana care trebuie să execute ordinul. Numele Haman este cunoscut dintr-un alt context biblic, și anume din cartea Estera și de la curtea persană, motiv pentru care pasajul a fost mult timp citit ca o confuzie. Alte interpretări subliniază că ar putea fi vorba de un titlu egiptean care desemnează un demnitar responsabil cu proiectele de construcție. Această chestiune nu este soluționată și atinge piramidele doar indirect.
Cum trebuie interpretat acest lucru, oamenii de știință islamici înșiși răspund cu rezervă. O declarație a unui institut juridic islamic rezumă că piramidele nu sunt descrise în Coran atât de clar încât să se poată face o atribuire sigură. Literatura de comentarii se ocupă în principal de ordin și de aroganța sa, mai puțin de tehnica de construcție.
Un indiciu textual pledează suplimentar împotriva identificării evidente. Se menționează lut ars, adică cărămizi. Construcțiile de pe platou sunt din calcar și granit, iar cărămizile nu joacă niciun rol acolo. Prin urmare, cine citește pasajul ca descriere a unei clădiri concrete ajunge mai degrabă la clădirile din cărămizi de lut ale țării decât la un monument de piatră dintr-o epocă cu o mie de ani mai veche.
Și faraonul a spus: O, Haman, arde-mi lut și ridică-mi o clădire înaltă, ca să pot urca la Dumnezeul lui Moise. Și eu îl consider cu adevărat un mincinos.Coran, Sura 28 (Al-Qasas), versetul 38, în traducere românească aproximativă. În Islam, doar textul arab este considerat obligatoriu; orice traducere este interpretare.
Ce au în comun ambele cărți
Ce rămâne când punem cele două cărți una lângă alta este o trăsătură comună care oferă mai mult pentru înțelegerea acestui loc decât orice atribuire a unor versete individuale.
Ambele texte nu sunt interesate de arhitectură. Ele povestesc despre putere, aroganță și eliberare, iar clădirile apar doar dacă susțin aceste teme. Un turn care ar trebui să ajungă la cer este o imagine a trufiei, nu un plan de construcție. Orașele de provizii sunt o imagine a muncii silnice, nu o indicație topografică. Cine caută în astfel de texte istoria construcțiilor caută în genul greșit.
Pentru o vizită, aceasta înseamnă două lucruri. În primul rând: așteptarea de a întâlni aici un loc biblic este zadarnică, indiferent dacă ești credincios sau nu. Construcțiile sunt cu aproximativ o mie de ani mai vechi decât poveștile pe care le asociezi cu Egiptul.
Merită să întoarcem și întrebarea. Faptul că o clădire nu apare într-un text nu spune nimic despre importanța sa, ci ceva despre text. Autorii greci și romani, dimpotrivă, au scris pe larg despre sit, deoarece au venit ca călători și au descris ceea ce vedeau. Pentru istoria construcțiilor, prin urmare, alte surse sunt relevante: papirusuri administrative, inscripții funerare, marcaje ale muncitorilor și descoperirile arheologice în sine.
În al doilea rând, și aceasta este partea mai plăcută: locul nu pierde nimic prin aceasta. Ceea ce se află aici aparține unei culturi care a lăsat propriile texte, propriile concepții despre moarte și propria administrație. Este suficient de bine atestată pentru a se dispensa de împrumuturi din alte tradiții.
Întrebări frecvente
Piramidele apar în Biblie?
Nu, în niciun loc. Egiptul însuși apare foarte des, dar monumentele nu.
Israelitenii au construit piramidele?
Acest lucru nu este scris în Biblie. Sunt menționate orașele de provizii Pitom și Ramses, iar acestea sunt situate temporal la aproximativ 1.300 de ani după perioada de construcție a piramidelor.
De ce erau considerate piramidele hambare de cereale în Evul Mediu?
Pentru că povestea lui Iosif oferea o explicație potrivită. Încă din secolul al VI-lea, interpretarea a fost consemnată în scris și a rezistat peste șapte sute de ani.
Unde se poate vedea și astăzi această concepție?
La Veneția. Un mozaic din jurul anului 1275 din pronaosul Bazilicii San Marco îl înfățișează pe Iosif cu hambarele sale în formă de piramidă.
Ce scrie în Coran?
Două pasaje relatează că faraonul a ordonat construirea unei clădiri înalte, într-unul dintre ele din lut ars. Piramidele nu sunt numite, iar oamenii de știință islamici consideră că o atribuire sigură nu este posibilă.
Piramidele sunt morminte sau hambare?
Morminte. Încăperile interioare conțin sarcofage și nu suprafețe de depozitare, ceea ce a fost observat deja de primii vizitatori moderni.