Imaginile în succesiune cronologică



















Fotografiile istorice din Giza sunt remarcabile din două motive, iar primul este o referință temporală.
Procedura dagherotipiei a fost prezentată public în august 1839. Deja în octombrie aceluiași an, un grup francez a călătorit în Egipt, iar în noiembrie a fost realizată acolo prima fotografie documentată a țării. Între inventarea fotografiei și aplicarea ei în acest loc au trecut deci nu decenii, ci săptămâni.
Al doilea motiv este conținutul. Aceste imagini arată o stare pe care nimeni nu mai poate să o vadă: Sfinxul îngropat până la umeri în nisip, platoul fără oraș la margine, clădirile fără drumuri, garduri sau bariere. Prin urmare, ele nu sunt o formă de nostalgie, ci o sursă.
De ce arată aceste imagini atât de diferit
Secvența tehnică explică de ce aceste imagini arată atât de diferit. O dagheretipie este un original unic pe o placă argintată: niciun negativ, nicio copie, fiecare imagine există exact o dată. În jurul anului 1850, procedeele pe hârtie s-au impus, permițând copierea în serie. Din mijlocul anilor '50 au apărut și negativele pe sticlă, împreună cu claritatea pe care o cunoaștem din vedetele celebre.
Procedeele explică, de asemenea, de ce sunt puține persoane vizibile în aceste imagini. Expunerea dura mult timp, iar cine se mișca dispărea. Se adăuga efortul: procedeele pe hârtie și pe sticlă trebuiau acoperite, expuse și dezvoltate la fața locului, astfel încât fotografilor le trebuia o cameră neagră mobilă pe care o transportau, adesea în corturi sau bărci. Ceea ce pare a fi un loc pustiu este parțial un efect tehnic și parțial consecința faptului că o singură imagine însemna jumătate de zi de muncă.
Din aceasta rezultă o circumstanță care pare paradoxală astăzi. Primele imagini publicate din Egipt nu erau fotografii. Deoarece dagheretipiile nu puteau fi tipărite, acestea erau desenate de mână pentru publicare și editate ca gravuri. Astfel, ceea ce publicul european avea să vadă erau desene ale fotografiilor, realizate de oameni care nu văzuseră niciodată monumentele.
Unde pot fi văzute gratuit imaginile
Aceste imagini pot fi văzute gratuit, în colecțiile care le dețin. De exemplu, Metropolitan Museum prezintă o vedere a Sfinxului și a Marii Piramide din 1857 de Francis Frith, o albumină pe un negativ pe sticlă, liberă de drepturi și în rezoluție mare. Din aceeași colecție provin numeroase copii pe hârtie sărată ale unei călătorii în Egipt din 1850 a unui grup francez.
Cel de-al doilea fond important este de un alt tip de imagine: fotografia de săpătură. Arhiva Giza a Universității Harvard păstrează zeci de mii de imagini din campaniile începutului secolului XX, împreună cu pagini de jurnal și planuri. Aceste imagini nu arată vedeti, ci muncă, și sunt mai valoroase pentru cercetare decât orice postcard.
Un aspect privind utilizarea: „liber de drepturi” nu înseamnă automat disponibil pentru utilizare în orice context, deoarece colecțiile pot stabili propriile condiții pentru digitalizările lor. Detaliile se găsesc pe pagina despre imaginile libere.
Întrebări frecvente
Când a fost realizată prima fotografie în Egipt?
În noiembrie 1839, cu câteva luni după prezentarea publică a dagheretipiei în august al aceluiasi an.
De ce era Sfinxul îngropat atunci?
Pentru că se umplea de nisip fără dezgropări regulate. În fotografiile secolului al XIX-lea, corpul este vizibil doar parțial.
De ce primele imagini publicate erau gravuri?
Pentru că dagheretipiile nu puteau fi tipărite. Pentru publicare, acestea erau desenate de mână și editate ca gravuri.
Unde pot vedea astfel de imagini?
În colecțiile online ale muzeelor și în Arhiva Giza a Universității Harvard, de obicei gratuit și în rezoluție mare.
Pot folosi imaginile?
Adesea da, deoarece originalele sunt libere de drepturi. Pot exista condiții specifice pentru digitalizări.



