A treia piramidă este tratată de majoritatea vizitatorilor în treacăt. Este cea mai mică, stă cel mai în spate, iar în fotografii pare o notă de subsol lângă celelalte două.
Totuși, a trece peste piramida lui Menkaure este o greșeală, pentru că ea arată mai mult decât celelalte două la un loc. La niciun alt edificiu din zonă nu se poate citi atât de direct cum a fost construită o piramidă și ce s-a întâmplat când timpul s-a terminat. Straturile inferioare poartă o placare din granit, iar o mare parte din ea nu a fost niciodată netezită. Astfel, vezi simultan produsul final și starea brută, una lângă alta, pe același perete.
În plus, există două povești pe care celelalte nu le au. O crestătură medievală de demolare se întinde ca o rană verticală pe flancul nordic, rămășiță a unei încercări de a demola construcția. Iar sarcofagul găsit în 1837 în camera funerară se află astăzi pe fundul Mării Mediterane.
Constructorul a fost fiul regelui căruia îi aparține complexul din mijloc. Și aici, forma grecească a numelui s-a impus în germană. Dacă întâlniți piramida lui Menkaure, este vorba despre aceeași construcție.
Și din 2024, această construcție este, în plus, subiectul celui mai mare conflict de conservare pe care zona l-a cunoscut în ultimele decenii.
Dimensiunile și placarea cu granit
Dimensiunile fac diferența de mărime evidentă, și este considerabilă.
Construcția avea inițial aproximativ 65 de metri înălțime, iar laturile bazei măsoară bine de o sută de metri. Astfel, atinge mai puțin de jumătate din înălțimea vecinei sale mari, iar pentru că volumul crește cu puterea a treia, masa este doar o fracțiune. Poți să o ocolești fără să rămâi fără suflare, iar tocmai asta face detaliile accesibile.
Cea mai vizibilă diferență este materialul învelișului exterior. În timp ce celelalte două construcții erau placate complet cu calcar deschis la culoare, aici zona inferioară era din granit de la Assuan, în aproximativ șaisprezece straturi. Deasupra urma calcar, ca de obicei. Granitul era cel mai scump și mai greu material de construcție cunoscut în Egipt, iar a-l aduce pe peste opt sute de kilometri în aval pentru o construcție relativ mică a fost o decizie împotriva constrângerilor bugetare.
Această placare nu a fost finalizată. Blocurile de granit au fost așezate și urmau să fie netezite de sus în jos. O parte din această muncă a fost executată, restul nu. Ceea ce se vede astăzi la bază sunt blocuri cu cocoașe lăsate, care serveau drept mânere în timpul transportului și care, în mod normal, erau cioplite.
Aceste cocoașe sunt mai mult decât un defect estetic; sunt o dovadă a uneltelor folosite. Un bloc care este tras peste rampe și mutat la locul său cu pârghii are nevoie de ceva de care să se prindă frânghiile și lemnele. De aceea, se lăsa material pe blocul brut și se îndepărta doar după ce piatra era așezată. Cine stă astăzi în fața acestui perete vede nu doar o stare neterminată, ci și mânerele cu care blocurile au fost mutate.
Astfel, această construcție are ceva ce niciuna alta nu oferă: o secțiune prin procesul de lucru, înghețată în momentul în care s-a încheiat.
Tur de jumătate de zi la piramidele din Giza și Sfinx
- Granitul neterminat de la bază este cea mai elocventă dovadă din întreaga zonă
- Un ghid autorizat arată care urme provin din construcție și care din intervenții ulterioare
- Biletul de intrare pe platou, ghidaj în limba germană și preluarea de la hotel sunt incluse
- Anulare gratuită până cu 24 de ore înainte de începere
Ce s-a finalizat și ce nu
Complexul a fost încheiat, dar nu și desăvârșit. Diferența este vizibilă în mai multe locuri.
| Componentă | Planificat | Executat |
|---|---|---|
| Placarea inferioară | Granit, netezit | Granit așezat, lăsat în mare parte brut |
| Placarea superioară | Calcar, netezit | în mare parte îndepărtat |
| Camera funerară | căptușită cu granit | executată |
| Templul funerar | din piatră | finalizat din cărămizi de lut |
| Drumul procesional | din piatră | finalizat din cărămizi de lut |
| Templul din vale | din piatră | finalizat din cărămizi de lut |
| Piramide secundare | trei pe latura de sud | una executată, două lăsate ca structuri în trepte |
- Planificat
- Granit, netezit
- Executat
- Granit așezat, lăsat în mare parte brut
- Planificat
- Calcar, netezit
- Executat
- în mare parte îndepărtat
- Planificat
- căptușită cu granit
- Executat
- executată
- Planificat
- din piatră
- Executat
- finalizat din cărămizi de lut
- Planificat
- din piatră
- Executat
- finalizat din cărămizi de lut
- Planificat
- din piatră
- Executat
- finalizat din cărămizi de lut
- Planificat
- trei pe latura de sud
- Executat
- una executată, două lăsate ca structuri în trepte
Trecerea de la piatră la cărămizi de lut este cea mai clară dovadă că, după moartea constructorului, complexul a fost doar încheiat, nu și desăvârșit.
Constructorul a murit înainte ca complexul să fie gata
Cum s-a ajuns la această situație se poate citi chiar din componentele construcției și este cea mai clară poveste a întregii zone.
Constructorul a murit înainte ca complexul să fie gata. Succesorul său l-a dus la bun sfârșit, dar cu alte mijloace: templul funerar, drumul procesional și templul din vale nu au fost construite din piatră, ci din cărămizi de lut. O inscripție din zona templului îl numește explicit pe succesor ca fiind cel care a încheiat lucrările. Acest lucru este neobișnuit de deschis pentru standardele egiptene și face procesul ușor de înțeles.
Cărămizile de lut nu sunt inferioare, dar rezistă diferit. Acolo unde complexul vecin a lăsat fundații de piatră, aici se văd rămășițe ale unui material care rezistă mult mai puțin la intemperii de milenii. O parte considerabilă din ceea ce lipsește nu lipsește din cauza jafurilor, ci pentru că era din lut.
În interior, însă, nu s-a economisit. Camera funerară este săpată în stâncă sub construcție, este complet căptușită cu granit și are un tavan realizat din blocuri înclinate, scobite apoi într-o boltă în leagăn. Este mai elaborat decât orice soluție de tavan oferă marea piramidă vecină. Așadar, grija nu a scăzut peste tot, ci acolo unde nu avea să mai fie văzută.
Aceeași grabă se vede la cele trei piramide secundare mici de pe latura de sud. Doar una a fost finalizată ca piramidă adevărată, celelalte două au rămas structuri în trepte, a căror placare nu a venit niciodată.
Întregul grup aparține din 1979 Patrimoniului Mondial, care protejează câmpurile de piramide ca peisaj unitar, nu ca o colecție de construcții individuale. Acest punct va deveni important în curând.
Două intervenții ale secolelor ulterioare
Două intervenții ale secolelor ulterioare au lăsat urme vizibile, iar ambele pot fi văzute la fața locului.
Prima datează din anul 1196. Un conducător din dinastia lui Saladin a ordonat demolarea sistematică a construcției, aparent pentru a obține material de construcție și pentru a demonstra că poate. După opt luni, lucrarea a fost abandonată. Ceea ce a rămas este o crestătură verticală în flancul nordic, care și astăzi arată ca o rană și este adesea confundată cu o daună seismică. Este cea mai scumpă lecție din economia construcțiilor medievale: demolarea unei construcții de acest tip costă mai mult decât valorează materialul.
A doua intervenție a avut loc în 1837. Un ofițer britanic a folosit explozivi pentru a pătrunde în interior și a găsit în camera funerară un sarcofag din bazalt, bogat ornamentat. L-a scos și l-a îmbarcat spre Anglia. Nava a părăsit Livorno și s-a scufundat probabil în largul coastei spaniole; epave au fost aduse la țărm, dar încărcătura nu a fost niciodată recuperată. O analiză a acestui incident a reconstituit rutele comerciale prin care obiectele părăseau atunci țara.
Accesul în sine a lăsat și el urme. S-a lucrat cu încărcături explozive, atât pe flanc, cât și în interior, pentru a deschide pasaje blocate. După standardele de astăzi, aceasta a fost o distrugere; după standardele anilor 1830, era procedura obișnuită, iar publicația aferentă rămâne, oricum, una dintre sursele utile despre starea construcției înainte de săpăturile moderne.
S-a păstrat doar ceea ce a călătorit pe o altă navă: fragmente dintr-un sicriu de lemn, astăzi la British Museum. Poartă numele regelui, dar nu provine din vremea lui, ci dintr-o renovare ulterioară a înmormântării. Din echipamentul original nu s-a păstrat nimic.
Ar trebui reaplicată placarea?
Avantaje
- Blocurile zac de milenii la baza construcției, unde nu sunt nici protejate, nici explicate.
- O bucată de înveliș restaurat ar arăta vizitatorilor cum arătau toate cele trei construcții odată.
- Lucrările ar fi fost documentate prin măsurători, fotogrammetrie și scanare laser.
- Propunerea a venit de la autoritatea competentă, nu de la un investitor privat.
Dezavantaje
- Pentru niciun bloc nu poate fi determinată poziția originală.
- Orice reașezare ar fi astfel o invenție care ulterior arată ca o dovadă.
- Starea actuală este ea însăși un document istoric al construcției neterminate.
- O intervenție de această amploare asupra unui sit din Patrimoniul Mondial este practic ireversibilă.
Cum s-a încheiat disputa privind blocurile de granit
Cum s-a încheiat această dispută este deja decis, iar motivația merită citită.
În ianuarie 2024, administrația egipteană a antichităților a anunțat că va reaplica blocurile de granit aflate la sol pe piramidă, cu o durată estimată de trei ani. Anunțul a stârnit opoziție internațională, de-a lungul întregii comunități de specialiști. Lucrările au fost oprite și încredințate unei comisii de evaluare, formată din experți din Egipt, Statele Unite, Cehia și Germania.
Rezultatul a fost unanim. Comisia a respins reaplicarea și a invocat ca principal motiv faptul că poziția originală a niciunui bloc nu poate fi determinată. Fără aceste informații, orice reaplicare ar fi o creație, nu o restaurare.
În același timp, comisia nu s-a limitat la a respinge, ci a recomandat un alt proiect: inventarierea științifică și ordonarea blocurilor, examinarea mormanului de moloz din jurul construcției și transformarea zonei într-un spațiu accesibil și ușor de înțeles pentru vizitatori. Astfel, un proiect de construcție a devenit un proiect de cercetare și educație.
Din ce în ce mai mult, acest lucru devine vizibil la fața locului. Blocurile de la bază sunt măsurate, numerotate și aranjate în rânduri, în loc să zacă neordonat în moloz. Cine privește atent poate observa pe unele piese marcaje și locuri de depozitare. Nu este o priveliște spectaculoasă, dar este diferența dintre un câmp de ruine și un inventar documentat.
Dincolo de această construcție, decizia are greutate. Pe platou, din 2025, se desfășoară mai multe proiecte care transformă zona pentru vizitatori, de la accese la poteci și până la restaurante. Comisia a trasat astfel o linie care se aplică tuturor acestora: poate fi schimbat mediul înconjurător al unui monument, nu monumentul în sine, iar ceea ce este anunțat ca restaurare trebuie să poată dovedi că este. Acesta este un standard la care trebuie să se măsoare viitoarele propuneri.
Pentru vizitatori, aceasta înseamnă: starea pe care o vedeți rămâne. Și, privită corect, este mai elocventă decât ar fi un perete restaurat.
Întrebări frecvente
De ce este granitul de jos atât de aspru?
Pentru că netezirea nu a fost dusă la bun sfârșit. Blocurile au fost așezate și urmau să fie prelucrate de sus în jos. Lucrarea s-a întrerupt la mijlocul peretelui.
De unde vine crestătura de pe latura de nord?
De la o încercare de demolare din anul 1196, abandonată după opt luni. Nu este o daună seismică.
Unde este sarcofagul?
Pe fundul mării. A fost scos în 1837 și îmbarcat, nava s-a scufundat probabil în largul coastei spaniole. Nu a fost niciodată recuperat.
Se poate intra înăuntru?
De multe ori da, cu un bilet separat achiziționat la fața locului. Interioarele sunt simple și, de cele mai multe ori, foarte goale.
Se reaplică acum placarea?
Nu. O comisie internațională de evaluare a respins în unanimitate proiectul, deoarece poziția originală a blocurilor nu poate fi determinată.
Bilet de intrare pe platou ca cod QR pe telefon
Soclu de granit, crestătura de demolare și cele trei piramide secundare se află în zona acoperită de biletul obișnuit. Doar pentru interior se adaugă un bilet separat la fața locului.