Faraonii piramidelor de la Giza: trei regi, optzeci de ani

Piramidele de la Giza aparțin a trei regi, iar acești trei au domnit unul după altul în aceeași familie: bunic, fiu, nepot, într-o perioadă de aproximativ optzeci de ani.

Acest lucru este remarcabil, deoarece pune ansamblul într-o altă lumină. Nu este vorba despre o necropolă dezvoltată de-a lungul secolelor, în care cineva a adăugat ceva la un moment dat, ci despre o afacere de familie pe trei generații. Construcțiile stau una lângă alta pentru că cei care le-au ridicat erau rude.

Acești trei aparțin dinastiei a patra, care a avut mai mulți regi decât trei. Ceilalți au construit în altă parte, din motive care sunt parțial evidente și parțial misterioase. Acest lucru face parte din răspuns, deoarece arată că Giza nu a fost o alegere evidentă.

Și apoi există confuziile. Cel mai cunoscut rege egiptean nu are nicio legătură cu acest sit, a fost înmormântat cu aproximativ douăsprezece sute de ani mai târziu și la câteva sute de kilometri distanță. Mai multe despre aceasta mai jos.

Pentru context, această dinastie nu a fost deosebit de lungă. Șase regi, împreună aproximativ o sută de ani, iar în acest interval se încadrează întregul apogeu al construcției de piramide egiptene. Înainte s-a experimentat, după aceea s-a construit mai mic. Ceea ce Vechiul Regat a lăsat în masă de piatră se concentrează astfel pe câteva generații.

O notă înainte de toate despre nume. Formele obișnuite sunt grecești, cele egiptene sună diferit. Cheops se numea Khufu, Chephren se numea Khafre, Mykerinos se numea Menkaure. Ambele forme sunt folosite și se referă la aceleași persoane.

Khufu și de ce atribuirea este neobișnuit de sigură

Care faraon a construit Marea Piramidă? Khufu, al doilea rege al dinastiei a patra, iar atribuirea este neobișnuit de bine fundamentată.

Nu se bazează pe o inscripție de consacrare, pentru că nu există una, ci pe marcajele echipelor de construcție din camerele de descărcare de deasupra camerei funerare. Aceste camere nu au fost niciodată destinate vizitei, iar notele roșii de vopsea din ele conțin numele său. O falsificare într-un loc pe care nimeni nu trebuia să-l vadă nu ar avea sens.

Tatăl său a fost Snefru, constructorul mai multor piramide din Dahshur și cel sub care forma de construcție a atins maturitatea. Fiul său, Khafre, a ridicat ansamblul din mijloc, împreună cu Sfinxul, iar nepotul său, Menkaure, pe cel mai mic. Astfel, ordinea pe sit este în același timp o succesiune de generații.

Datele absolute variază cu zeci de ani în funcție de cronologie. O listă a conducătorilor utilizată frecvent plasează pe Khufu în jurul anilor 2550–2530 î.Hr., alte numărători sunt ceva mai devreme. Pentru ordine și distanțele dintre domnii, acest lucru nu contează, dar pentru anul de pe o placă, da.

Apartenența familială în sine este bine documentată, prin mormintele demnitarilor din jur. În capelele funerare ale curții există titluri care menționează relații de rudenie și responsabilități, uneori pe mai multe generații. Din această rețea, succesiunea regilor poate fi reconstruită independent de listele regale, iar ambele coincid. Acesta este motivul pentru care ordinea este considerată sigură, chiar dacă datele variază.

Cât timp a domnit Khufu nu este, de asemenea, sigur. Sunt transmise informații între puțin peste douăzeci și peste treizeci de ani, iar o descoperire din 2013 dovedește cel puțin că în al 27-lea an al domniei sale se construia încă pe platou.

Trei regi ai dinastiei au construit în altă parte

Dinastia a patra a avut șase regi, iar doar trei dintre ei au construit la Giza. Ceilalți trei sunt aproape la fel de relevanți.

Snefru, tatăl celui mai mare constructor, a construit la Dahshur, la aproximativ treizeci de kilometri sud. I se atribuie mai multe piramide, inclusiv una cu o îndoitură în flanc, pentru că înclinația inițială nu a putut fi menținută. A mutat, așadar, mai mult volum de piatră decât fiul său, distribuit pe mai multe construcții, și a adus forma de construcție la maturitate.

Între Khufu și Khafre a domnit Djedefre, care s-a dus la Abu Rawash, la câțiva kilometri nord de platou. Construcția sa este astăzi în mare parte demontată. Remarcabil este altceva: el a fost primul care a purtat titlul de Fiu al zeului Soare, iar schimbarea locației sale este adesea asociată cu această schimbare religioasă.

La sfârșitul dinastiei se află Shepseskaf, care a rupt complet cu forma de construcție. A finalizat ansamblul predecesorului său la Giza, dar nu s-a înmormântat el însuși într-o piramidă, ci într-o construcție mare dreptunghiulară la Saqqara. De ce, nu se știe.

Din această distribuție se poate deduce ceva. Locația unui ansamblu regal nu era aparent o tradiție de familie, ci o decizie, luată de fiecare conducător în parte. Abia când platoul avea deja două mari ansambluri, a devenit locul evident, și chiar și atunci ultimul rege al dinastiei s-a abătut din nou de la el.

Prezentarea oficială a sitului menționează în mod corespunzător doar trei ansambluri regale. Orice altceva de pe platou aparține rudelor, demnitarilor și meșteșugarilor.

Ce știm despre acești oameni

Ce știm despre acești oameni? Uimitor de puțin, iar distribuția este paradoxală.

De la Khufu, constructorul celei mai mari construcții de piatră de pe Pământ, există ca singură sculptură rotundă complet păstrată o figurină din fildeș de șapte centimetri și jumătate înălțime. A fost găsită în 1903 la Abydos, în două părți, capul la trei săptămâni după corp. Asta e tot.

De la fiul său, Khafre, dimpotrivă, s-au păstrat mai multe statui în mărime naturală, inclusiv o celebră figură șezândă în care un șoim îi cuprinde capul din spate. Și de la Menkaure există opere de artă, inclusiv grupuri statuare cu zeițe. Tocmai cel mai cunoscut dintre cei trei este cel mai prost documentat.

Despre personalități, acest lucru spune puțin. Herodot îl descrie pe Khufu două mii de ani mai târziu ca pe un tiran care a închis templele, dar nu există nicio dovadă egipteană pentru aceasta, iar povestea poartă toate semnele unei legende târzii. Sursele egiptene din acea vreme sunt texte administrative și titluri, nu portrete de caracter.

Un detaliu relativizează imaginea conducătorului atotputernic. Mormintele demnitarilor de pe platou arată o clasă conducătoare largă, cu propriile titluri, propriile morminte și propriile fundații de cult, amplasate în vederea mormântului regal. Acești oameni sunt cunoscuți pe nume, adesea mai bine decât regii înșiși, pentru că capelele lor sunt decorate și inscripționate. Cine vrea să afle ceva despre dinastia a patra, află în principal de la ei.

Ce se poate spune este organizatoric: aceste trei domnii au avut o administrație care a putut împărți, hrăni și coordona zeci de mii de oameni timp de decenii. Aceasta este în sine cea mai semnificativă informație despre ei.

Tutankhamon nu are nicio legătură cu Giza

Cea mai frecventă confuzie merită un paragraf separat, pentru că persistă.

Tutankhamon și piramidele de la Giza nu au nimic de-a face unul cu celălalt. El aparține dinastiei a optsprezecea și a domnit în secolul al paisprezecelea î.Hr., adică la aproximativ douăsprezece sute de ani după construirea Marii Piramide. Nu a fost înmormântat într-o piramidă, ci într-un mormânt săpat în stâncă în Valea Regilor de lângă Luxor, la aproximativ cinci sute de kilometri în amonte.

Motivul confuziei este evident. Mormântul său a fost găsit în 1922 aproape neprădat, cu un inventar care de atunci modelează imaginea Egiptului antic. Masca de aur și piramida sunt cele mai cunoscute două imagini ale acestei culturi, iar în minte se apropie, deși între ele este mai mult timp decât între noi și Imperiul Roman.

Este remarcabil, de altfel, cât de diferită este situația surselor. De la Tutankhamon cunoaștem fața, hainele, mobilierul, chiar și bolile. De la cei trei regi, ale căror construcții au consumat de o mie de ori mai mult material, cunoaștem numele, anii de domnie și câteva statui. Faima în arheologie nu depinde de cât de mare a construit cineva, ci de dacă mormântul său a rămas neprădat.

Pentru vizită, aceasta are o consecință practică: cine vrea să vadă celebrele obiecte de aur trebuie să meargă la muzeu, nu pe platou. În piramide nu există nimic asemănător și nu a existat niciodată nimic comparabil de văzut, pentru că încăperile funerare regale din această epocă erau fără ornament.

O a doua confuzie privește ordinea construcțiilor. Pentru că piramida din mijloc pare adesea cea mai înaltă în fotografii, mulți o consideră cea mai veche sau cea mai mare. De fapt, cea din nord-est este prima și cea mai mare, cea din mijloc a doua, cea din sud-vest a treia și cea mai mică. Succesiunea generațiilor se desfășoară, așadar, de la nord-est la sud-vest, iar cine știe aceasta o dată, citește situl în direcția corectă.

Invers, este valabil: ceea ce se află pe platou, Tutankhamon l-a găsit deja ca monument străvechi, așa cum noi găsim o biserică romanică.

Întrebări frecvente

Pentru care faraon a fost construită Marea Piramidă?

Pentru Khufu, în germană numit de obicei Cheops, al doilea rege al dinastiei a patra. El a comandat-o și urma să fie înmormântat în ea.

Câți regi ai dinastiei a patra au construit la Giza?

Trei din șase. Ceilalți au construit la Dahshur, la Abu Rawash și la Saqqara.

Erau cei trei rude?

Da. Este vorba despre tată, fiu și nepot, ale căror domnii s-au succedat direct.

De ce diferă datele?

Pentru că diferite cronologii plasează datele absolute cu zeci de ani diferit. Ordinea și distanțele sunt, în schimb, sigure.

Există portrete ale acestor regi?

De la Khafre și Menkaure mai multe, unele în mărime naturală. De la Khufu s-a păstrat doar o figurină de fildeș de șapte centimetri și jumătate.