Piramidele mici de la Giza: cui au aparținut construcțiile secundare

Sunt în fiecare fotografie, și aproape nimeni nu le observă. La poalele marilor construcții se află mai multe piramide vizibil mai mici, îndesate, unele păstrate doar ca trunchi, și sunt adesea confundate cu dărâmături sau fundații.

Sunt construcții de sine stătătoare. Șase dintre ele aparțin celor două complexe exterioare ale platoului: trei pe latura de est a celei mai mari piramide și trei pe latura de sud a celei mai mici. În plus, există o a șaptea, și mai mică, care a reapărut abia în 1993.

Denumirea colectivă de piramide ale reginelor de la Giza este comodă, dar nu este chiar exactă. Pentru o parte dintre aceste construcții, atribuirea unei anumite persoane este disputată, iar pentru o altă parte este sigur că nu au fost concepute ca mormânt. Termenul reunește, așadar, mai multe sarcini de construcție diferite.

Sunt interesante dintr-un alt motiv. Fiind mici și executate mai puțin atent, la ele se poate vedea ceea ce la marile construcții a dispărut sub placaj: structura pe straturi, succesiunea construcției, locurile unde lucrul a fost întrerupt.

Raporturile de dimensiuni ajută la încadrare. Cele trei de pe latura de est ating fiecare aproximativ o cincime din înălțimea marii lor vecine, deci sunt totuși construcții de dimensiunea unei case cu mai multe etaje. Par neînsemnate doar pentru că lângă ele se află cea mai mare construcție de piatră de pe Pământ. Stând liber în peisaj, fiecare dintre ele ar fi o atracție turistică.

Și una dintre ele a avut o a doua carieră, care a început la peste două mii de ani după ridicarea ei.

Cele trei de pe latura de est și numele lor

Cele trei de pe latura de est a celei mai mari piramide sunt cele mai cunoscute, și aici începe problema cu numele.

În literatura de specialitate poartă simple identificatori, numerotate de la nord la sud. Cui au aparținut nu este încă stabilit, și tocmai despre asta se dezbate de zeci de ani. Cea de la nord este atribuită uneori mamei constructorului, alteori uneia dintre soțiile sale. La cea din mijloc, există mai multe propuneri una lângă alta, inclusiv o regină cunoscută pe nume și una necunoscută. Doar la cea de sud atribuirea este relativ stabilă.

Motivul acestei incertitudini este banal și, în același timp, sugestiv: lipsesc inscripțiile. Niciuna dintre aceste construcții nu poartă o inscripție de construcție cu un nume. Atribuirile se bazează pe descoperirile din săpături din jur, pe aranjarea construcțiilor și pe deducții din surse ulterioare. Este o muncă solidă, dar este o muncă de indicii.

Măsurători, rapoarte de săpătură și fotografii ale tuturor construcțiilor de pe platou se află în arhiva digitală a Universității Harvard, inclusiv documentația din marile campanii de săpături de la începutul secolului al XX-lea.

În plus, aceste construcții au fost jefuite devreme și temeinic. Interioarele lor sunt mici, închiderile lor erau mai simple decât la marile complexe și erau mai puțin în atenție. Ceea ce s-a păstrat din echipament provine în principal din puțurile și capelele din jur, nu din camerele în sine. Astfel, lipsește exact tipul de descoperire care ar face atribuirea clară.

Pentru vizită, asta înseamnă: dacă o placă informativă sau un ghid menționează un anumit nume, auziți o atribuire, nu un fapt. Acest lucru nu diminuează valoarea construcțiilor, ci doar pune informația în context.

A șaptea construcție sub drum

A șaptea construcție este cea mai recentă din istoria cercetării și cea mai mică de pe platou.

La colțul de sud-est al celei mai mari piramide se afla o așa-numită piramidă de cult, o construcție secundară al cărei scop nu este pe deplin clarificat nici astăzi. Se discută despre un mormânt simbolic secundar, un loc pentru anumite ritualuri și un recipient pentru intestine. Sigur este doar că astfel de construcții făceau parte din programul standard și nu au fost niciodată folosite pentru o înmormântare.

Despre această construcție s-a știut mult timp puțin, pentru că peste ea trecea un drum modern. Abia în 1993, în timpul lucrărilor de îndepărtare a acestui drum, fundațiile au ieșit din nou la lumină. Atunci a fost găsit și un pyramidion, adică piatra de vârf a unei piramide, într-o stare remarcabilă: toate cele patru muchii sunt păstrate. Descoperirea acestei piese a făcut-o unul dintre puținele exemple complete existente.

Asta valorează mai mult decât pare. De la niciuna dintre cele trei mari piramide nu s-a păstrat vârful, și este deschis dacă acolo a existat o piatră de vârf separată. Un pyramidion complet de la o construcție secundară a aceluiași complex arată, totuși, cum arăta o astfel de piesă și cum a fost lucrată.

Remarcabil este și cât de mică era această construcție. Piramidele de cult atingeau de obicei doar câțiva metri înălțime și aveau o cameră minusculă, nu destinată oamenilor, sau chiar deloc. Erau parte a programului, nu construcții funcționale. Cine ordonează platoul după importanță trebuie, așadar, să distingă între sarcini de construcție foarte diferite, care au toate forma unei piramide.

Descoperirea amintește, de asemenea, cât de mult a dispărut sub modernizarea platoului. Străzi, parcări și căi au acoperit zeci de ani descoperirile, și abia renovările din ultimii ani readuc o parte din ele la lumină.

Cele trei neterminate din sud

Cele trei de pe latura de sud a celei mai mici piramide sunt cele mai instructive construcții de pe întreg platoul pentru înțelegerea construcției piramidelor.

Niciuna dintre ele nu a fost finalizată. Cea mai mare dintre cele trei a fost planificată ca piramidă adevărată și parțial acoperită cu granit, ca și construcția principală alături. Celelalte două au rămas construcții în trepte din câteva straturi de zidărie, fără placare, fără suprafețe netezite.

Tocmai asta le face valoroase. O piramidă adevărată se construiește ridicând o construcție în trepte și apoi umplând treptele cu blocuri de placare pentru a obține suprafețe netede. La cele două construcții neterminate se poate vedea primul pas, dar nu și al doilea. Cine vrea să știe cum arată o piramidă sub pielea ei nu trebuie să speculeze, ci să se uite aici.

Într-una dintre aceste piramide mici se află, de asemenea, o cameră funerară la capătul unui coridor descendent, dar fără dispozitivele grele de închidere care s-ar aștepta la un complex efectiv utilizat. Și asta se potrivește cu o construcție care a fost abandonată înainte de a-și putea îndeplini scopul.

O observație despre ordine merită încă. Cele trei construcții nu au fost adăugate ulterior, ci au făcut parte din programul complexului de la început. Fundațiile lor stau pe aceeași stâncă nivelată ca și construcția principală, iar orientarea lor urmează aceeași axă. Cine planifica un complex regal planifica și aceste construcții secundare, iar faptul că au rămas neterminate spune ceva despre presiunea timpului de la sfârșit, nu despre interesul scăzut.

Că cea mijlocie dintre cele trei mari piramide nu are deloc piramide secundare de acest tip este, de altfel, și o afirmație. Programul unui complex nu era aparent rigid, ci era alcătuit diferit de la un constructor la altul.

Capela care a devenit templu

Cea mai sudică dintre cele trei de pe latura de est are o istorie pe care niciuna dintre celelalte nu o are.

Pe latura sa de est se afla, ca de obicei, o mică capelă pentru cultul morților. Această capelă a fost mult mai târziu rededicată și transformată într-un templu al zeiței Isis, care era venerată acolo ca Stăpâna Piramidelor. Rededicarea a început cel târziu în Noul Regat și a fost dezvoltată formal în Perioada Târzie, adică la aproximativ două mii de ani după ridicarea construcției.

Este un proces remarcabil. O construcție secundară a unui complex regal, a cărei proprietară inițială fusese deja uitată, a devenit centrul unui cult viu, practicat timp de secole. Din această perioadă provin inscripții și ofrande votive, și ele sunt o parte din ceea ce se știe despre atribuirea construcțiilor.

Apropo, acest caz explică de ce atribuirile sunt atât de dificile. O construcție care a fost reutilizată, re-inscripționată și împodobită cu noi ofrande timp de peste două milenii poartă urme din multe epoci suprapuse. O inscripție din interior dovedește mai întâi doar cine a pus-o, nu cine a fost înmormântat inițial acolo. Cercetarea trebuie să separe aceste straturi înainte de a putea începe să întrebe despre origine.

Pentru înțelegerea platoului, asta înseamnă: nu a fost niciodată un monument închis, ci un loc cu utilizare continuă. Între ridicare și perioada romană sunt mai mulți ani decât între perioada romană și astăzi, iar în acest interval s-a construit, s-a modificat, s-a jefuit, s-a venerat și s-a uitat din nou.

Astăzi, întreaga suprafață este protejată împreună ca Patrimoniu Mondial, deci nu doar cele trei mari construcții, ci și fiecare dintre aceste construcții secundare.

Întrebări frecvente

Cum se numesc cele trei piramide mici de la Giza?

În literatura de specialitate poartă identificatori în loc de nume. Sunt atribuite membrilor familiei regale, dar niciuna nu are inscripție de construcție, iar atribuirile sunt disputate.

Câte piramide mici există acolo?

Șapte. Trei pe latura de est a celei mai mari piramide, o piramidă de cult la colțul său de sud-est și trei pe latura de sud a celei mai mici piramide.

De ce cea mijlocie nu are?

Nu este clarificat. Programul de construcție al unui complex nu era aparent fix, ci era alcătuit diferit de fiecare constructor.

Pot fi vizitate?

Din exterior, da, toate se află în zona normală de vizitare cu bilet și pot fi ocolite liber. Interioarele nu sunt de obicei accesibile.

De ce două dintre ele arată ca niște trepte?

Pentru că sunt neterminate. O piramidă se construiește ca o construcție în trepte, ale cărei trepte sunt apoi umplute cu placare pentru a obține suprafețe netede. Acest al doilea pas lipsește.