Istoria piramidelor de la Giza dintr-o privire

Cele mai multe prezentări tratează acest subiect ca și cum s-ar fi încheiat odată cu finalizarea. De fapt, construcția reprezintă mai puțin de două procente din istoria acestui loc.

Au fost necesari optzeci de ani pentru a ridica cele trei mari complexe. După aceea, ele au rămas în picioare timp de patru mii și jumătate de ani, iar în acest timp s-au întâmplat o mulțime de lucruri: cultul a funcționat timp de generații, apoi s-a întrerupt. Camerele au fost golite. A venit nisipul. Mai târziu, locul a redevenit sacru, apoi carieră de piatră, apoi atracție turistică, apoi obiect de cercetare, apoi patrimoniu mondial.

Istoria piramidei lui Keops nu este, prin urmare, istoria construcției sale, ci a unei foarte lungi utilizări ulterioare. Aproape tot ce se vede astăzi la această construcție nu se datorează constructorilor, ci celor întâmplate ulterior: învelișul lipsă, tunelul de acces, împrejmuirile, suprafețele eliberate.

Această pagină prezintă imaginea de ansamblu. Pentru fiecare secțiune există pagini separate, la care se face referire acolo unde este cazul.

Și începe înainte de construcție, pentru că terenul fusese deja folosit.

O observație prealabilă cu privire la surse. Pentru perioada construcției în sine aproape că nu există texte contemporane; ceea ce știm provine în principal din cercetările de teren. Pentru secolele următoare, raportul se inversează: există inscripții, relatări de călătorie, documente administrative și cronici, din fiecare epocă. Istoria acestui loc este, așadar, cu atât mai bine documentată cu cât ne îndepărtăm de perioada construcției.

Optzeci de ani, apoi s-a oprit

Construcția piramidelor de la Giza nu a fost nici începutul, nici un nou început. Pe creasta stâncoasă se făcuseră înmormântări și înainte, iar forma arhitecturală în sine avea deja o istorie de aproximativ un secol.

Înainte de Giza, la Saqqara existase o construcție în trepte, iar apoi, la Dahșur, au urmat mai multe încercări cu piramide adevărate, inclusiv una cu o îndoitură în flanc, deoarece înclinația inițială era prea abruptă. Cele trei complexe de la Giza nu sunt, așadar, începutul unei evoluții, ci forma lor matură, realizată la cea mai mare scară posibilă.

În aproximativ optzeci de ani, aici au fost construite trei complexe complete, cu temple, drumuri procesionale, piramide secundare și gropi pentru bărci, plus o necropolă planificată pentru curtea regală și o așezare pentru muncitori. Este unul dintre cele mai mari programe de construcții coerente din istoria omenirii, realizat pe parcursul a trei domnii succesive.

Remarcabilă este planificarea din spatele acestuia. Locația primei construcții este atât de nordică pe cât permitea stânca stabilă, lăsând astfel loc pentru următoarele două complexe. De asemenea, cimitirele pentru curtea regală au fost amenajate de la început ca o rețea, nu înghesuite ulterior între construcții. Acest lucru sugerează că nu s-a planificat o singură construcție, ci un întreg teritoriu.

Apoi s-a oprit brusc. Succesorii au construit piramide mai mici și în alte locuri, iar forma arhitecturală și-a pierdut în secolele următoare semnificația de mormânt regal. Motivul nu este pe deplin clarificat; se discută despre schimbări ale concepțiilor religioase și despre simplul fapt că un astfel de efort nu mai putea fi susținut încă o dată.

Documentația săpăturilor pentru întregul sit face această succesiune comprehensibilă, deoarece surprinde complexele, mormintele și așezarea în contextul lor.

Cum își schimbă un monument semnificația

Ceea ce a urmat este partea cu adevărat interesantă, deoarece arată cum își schimbă un monument semnificația.

La început, activitatea a continuat. Templele funerare aveau preoți, provizii și venituri proprii din domenii funciare, iar acest cult a fost menținut timp de generații. Odată cu prăbușirea puterii centrale la sfârșitul Vechiului Regat, el a încetat. Complexele au rămas fără pază, iar în această perioadă camerele au fost probabil golite.

Apoi a venit nisipul, și odată cu el uitarea detaliilor. Aproximativ o mie de ani mai târziu, în Noul Regat, locul era deja o antichitate pentru egiptenii înșiși. Povestea Sfinxului de la Giza ia aici o întorsătură: figura a fost acum venerată ca zeitate, un rege a îndepărtat nisipul și a ridicat o stelă între labele acestuia, iar lângă una dintre piramidele secundare mici a fost construit un templu pentru o zeiță venerată ca stăpâna piramidelor.

De aceeași epocă aparține o figură remarcabilă. Un fiu al lui Ramses al II-lea s-a dedicat, ca mare preot, restaurării construcțiilor Vechiului Regat și a dispus ca numele constructorilor originali să fie reaplicate. Textele sale de restaurare sunt documentate mai ales la complexele din Saqqara. El este considerat de mulți drept prima persoană care s-a ocupat sistematic de trecutul altora.

Din aceeași perioadă datează primele inscripții ale vizitatorilor. Egiptenii din Noul Regat veneau pe sit, priveau complexele vechi de o mie de ani și lăsau note pe pereții capelelor mortuare, uneori cu nume și dată. Sunt cele mai vechi mărturii păstrate ale oamenilor care au călătorit acolo din interes pentru un monument. Turismul cultural în acest loc are astfel aproximativ trei mii și jumătate de ani.

Locul nu mai era deci un mormânt în funcțiune, ci un loc de pelerinaj și un obiect de venerație, și anume pentru oameni care trăiau deja într-o lume pe care noi o considerăm antică.

De la turism la carieră de piatră

Odată cu grecii a început ceva ce continuă și astăzi: turismul.

Călătorii din zona Mediteranei au venit, au ascultat povești și le-au scris. Herodot a descris în secolul al V-lea î.Hr. construcțiile și durata construirii, bazându-se pe informațiile preoților egipteni, și a oferit astfel cifra de douăzeci de ani care este citată și astăzi. Vizitatorii romani au lăsat inscripții. La acea vreme, construcțiile aveau deja două mii și jumătate de ani vechime.

Începând din Evul Mediu, utilizarea a devenit practică. Cairo creștea, iar piramidele erau cea mai convenabilă carieră de piatră din regiune. Învelișul neted a dispărut de-a lungul secolelor în moschei, ziduri ale orașului și palate, iar deoarece era logic să se înceapă de jos, a rămas un rest tocmai în vârful piramidei mijlocii. Un conducător a încercat în 1196 să dărâme întreaga construcție, a renunțat după opt luni și a lăsat o crestătură.

Piramidele de la Giza în istoria artei apar în această perioadă mai ales ca o neînțelegere. Reprezentările europene din Evul Mediu le arată ca grânare din povestea biblică a lui Iosif, ascuțite, zvelte și cu deschideri pentru umplere. Cei care nu le văzuseră le pictau așa cum cerea povestea.

Reprezentările au devenit mai precise abia când călătorii au mers acolo și au desenat, în loc să lucreze din memorie. Tranziția este clar vizibilă în imagini: la început, construcțiile sunt redate prea ascuțite și prea zvelte, apoi proporțiile devin corecte, apoi apar măsurători și planuri. Oricine vrea să dateze o vedere poate folosi această evoluție ca reper.

Abia din secolul al XVIII-lea au apărut vederi bazate pe observație directă. De acolo se trage o linie directă către măsurătorile și săpăturile care stau la baza cunoștințelor actuale.

Cea mai recentă fază: conservare, nu utilizare

Cea mai recentă epocă a schimbat situl mai mult decât orice de la furtul de piatră, doar că în direcția opusă.

În secolul al XX-lea s-a curățat, documentat și protejat: Sfinxul a fost complet scos din nisip, cimitirele au fost dezgropate și numerotate, au fost amenajate căi de acces și împrejmuiri. Din 1979, întreaga zonă, împreună cu câmpurile de piramide până la Dahșur, este protejată ca patrimoniu mondial, ceea ce face ca orice intervenție majoră să necesite aprobare.

Din 2025 este în desfășurare o reorganizare amplă a accesului vizitatorilor. Intrarea principală a fost mutată pe drumul deșertului din sud-vest, vehiculele private și autocarele nu mai au acces pe sit, iar autobuzele electrice circulă între punctele principale. Prezentarea oficială a sitului listează reglementările actuale, inclusiv structura biletelor.

În paralel, accentul cercetării s-a mutat. Astăzi se sapă în principal în așezarea muncitorilor și în cimitire, iar descoperirile spectaculoase din ultimii ani au fost făcute fără sapă, prin metode de măsurare care văd prin piatră.

Cât va dura această fază, rămâne de văzut. Cele anterioare au durat fiecare secole, iar în fiecare dintre ele ceea ce se întâmpla părea ceva firesc.

Întrebări frecvente

Care piramidă de la Giza este cea mai veche?

Piramida lui Keops este cea mai veche dintre cele trei mari piramide. A fost construită în aproximativ 20 de ani, la mijlocul secolului al 26-lea î.Hr.

Cât de vechi sunt piramidele de la Giza?

Piramida lui Keops a fost finalizată în jurul anului 2560 î.Hr. Aceasta face ca piramidele să aibă aproximativ 4.500 de ani.

De ce au fost construite piramidele de la Giza?

Piramidele au fost ridicate ca morminte pentru regii dinastiei a IV-a. Complexul includea temple, drumuri procesionale, piramide secundare și gropi pentru bărci.

Care piramidă este cea mai mare de la Giza?

Piramida lui Keops, cu o înălțime inițială de 146,6 metri, este cea mai mare. Piramida lui Khafre are 143,5 metri, iar Piramida lui Menkaure 65 de metri.

Cum s-a schimbat accesul vizitatorilor din 2025?

Din 2025 este în vigoare o nouă regulă pentru vizitatori, cu o intrare principală mutată, interdicție pentru vehicule pe sit și autobuze electrice între punctele principale.