Ramadan și sărbătorile la Giza

Ramadanul și sărbătorile de la Giza sunt o temă de planificare care pornește aproape întotdeauna de la o îngrijorare greșită. Se întreabă: este închis atunci? Răspunsul este nu, și nu într-o singură zi dintre acestea.

Incinta este accesibilă șapte zile pe săptămână, inclusiv vinerea, inclusiv de sărbătorile oficiale, inclusiv în luna postului. Nu există zi de odihnă. Așadar, cine se teme că și-a planificat călătoria într-o zi închisă își poate elimina această grijă.

Ceea ce se schimbă este tot restul. Aglomerația se mută considerabil, în unele zile în sus, în altele în jos. Ritmul zilnic al orașului din jur se inversează parțial în luna postului. Restaurantele, birourile și băncile au alte programe. Iar traficul, deja cea mai mare necunoscută a oricărei planificări aici, urmează în anumite zile un cu totul alt tipar.

Tocmai de aceea eșuează planurile de călătorie, nu din cauza porților închise. Această pagină sortează de aceea nu după programul de vizitare, ci după ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Mai întâi trebuie să știi că în Egipt se aplică trei calendare în paralel, iar toate trei generează zile libere.

Calendarul de stat oferă date fixe care cad în fiecare an în aceeași zi: Anul Nou, mai multe zile ale revoluției și zile comemorative primăvara și vara, Ziua Forțelor Armate în octombrie. Calendarul copt oferă Crăciunul în ianuarie, precum și Paștele copt, decalat față de cel occidental. Iar calendarul islamic oferă luna postului și cele două sărbători Eid, care migrează anual cu aproximativ unsprezece zile înainte și depind în plus de observarea lunii.

Pentru călători rezultă un neajuns neplăcut: nu poți deduce termenii perioadei tale de călătorie din anul anterior, cu un an înainte. Datele lunii postului și ale sărbătorilor Eid migrează în fiecare an cu aproximativ unsprezece zile înainte și sunt stabilite definitiv doar cu puțin timp înainte.

Una dintre aceste date fixe cade tocmai în cea mai bună perioadă de călătorie: Crăciunul copt pe 7 ianuarie. Este o sărbătoare oficială chiar în mijlocul sezonului de vârf, iar cine planifică în ianuarie ar trebui să o cunoască, pentru că adaugă o zi suplimentară de excursie unei perioade deja bine frecventate.

O a patra zi se adaugă acestora, pe care aproape niciun ghid turistic nu o menționează și care este cea mai importantă pentru acest loc. Mai multe despre aceasta mai jos.

GetYourGuide

Tur de jumătate de zi cu preluare de la cazare, sincronizare la organizator

★ 4,6(3.680 Recenzii)

• În zilele cu un tipar neobișnuit de trafic, planificarea timpului revine localnicului, nu ție
• Preluarea de la cazare și accesul în incintă sunt incluse, ceea ce economisește coada în zilele aglomerate
• Posibil ghid în limba germană; vizitarea interioară nu face parte în mod expres din program
• Conform indicațiilor organizatorului, anulare gratuită până cu 24 de ore înainte, ceea ce ajută în cazul sărbătorilor mutate pe termen scurt

de la 35 €

Verifică zilele disponibile și orele de preluare

Capcana calendarului

Capcana calendarului merită un paragraf propriu pentru că lovește chiar și atunci când ai verificat cu atenție.

Egiptul mută regulat sărbătorile oficiale care cad într-o zi nefavorabilă a săptămânii în joi, ocazional și duminică. Așadar, ziua comemorativă figurează în calendar la o dată, dar liberă este o altă zi. Un exemplu din anul curent: ziua comemorativă este într-o marți, dar liber este joia. Se întâmplă și invers: o sărbătoare care cade sâmbăta este mutată în joia anterioară sau următoare.

Pentru planificarea excursiei, aceasta înseamnă: nu te baza doar pe datele din calendarul tău, ci verifică înainte de plecare care zile au fost declarate libere. În cazul incintei de la Giza, aceste decizii nu schimbă deschiderea, ci aglomerația: în zilele libere mutate, și mai ales în joia dinaintea unei sărbători de weekend, mulțimile cresc considerabil, deoarece muncitorii locali își fac zilele libere și vin cu familiile lor.

Cel mai pregnant exemplu al acestei capcane este sărbătoarea de primăvară, numită Șam el-Nessim, care cade întotdeauna în ziua de după Paștele copt. Nu este o sărbătoare religioasă, ci una populară, iar pentru egipteni este un prilej național de picnic în aer liber. Mulți merg la Giza, chiar dacă nu sunt interesați de piramide în sine. În această zi, zona din jur devine un imens loc de picnic, iar incinta în sine este unul dintre cele mai aglomerate locuri din tot anul. Dacă vrei să eviți mulțimile, aceasta este ziua de evitat cu desăvârșire.

Un alt aspect specific este ritmul zilei în Ramadan. Deoarece musulmanii postesc de la răsărit până la apus, multe familii își mută activitățile în orele serii. Diminețile sunt adesea liniștite, iar vizitele la piramide sunt mai puțin aglomerate până în jurul prânzului. După-amiaza, aglomerația crește, iar în jurul apusului, când are loc ruperea postului, traficul devine haotic. Restaurantele din zonă își schimbă orele de funcționare, iar multe servicii se închid mai devreme. Pentru călător, dimineața devreme este cea mai bună alegere în această perioadă, nu doar pentru a evita căldura, ci și pentru a prinde site-urile mai puțin aglomerate.

Pe lângă aceste fluctuații zilnice, există și sărbătorile Eid: Eid al-Fitr la sfârșitul Ramadanului și Eid al-Adha, aproximativ două luni mai târziu. Ambele durează câteva zile, iar în aceste zile mulți egipteni călătoresc sau fac excursii. Giza poate fi foarte aglomerată, dar și surprinzător de liniștită în anumite momente, în funcție de cum cad sărbătorile în weekend. Aici, calendarul islamic joacă un rol important, iar datele se mută anual.

Un ultim punct: programul specific al incintei în Ramadan este anunțat anual de Ministerul Turismului și Antichităților, de obicei cu doar câteva zile înainte. Există ani în care se închide mai târziu decât alte monumente, pentru a permite vizitarea după ruperea postului, dar există și ani în care se închide mai devreme. De aceea, verifică întotdeauna anunțurile oficiale înainte de a planifica vizita într-o zi din Ramadan. Oricum, nu te baza pe programul din anul anterior.

Șam en-Nessim, ziua fără ghiduri turistice

Rămâne ziua care nu apare în niciun ghid turistic și care este cea mai reprezentativă pentru acest loc: sărbătoarea de primăvară, în arabă Șam en-Nessim, literal „mirosirea brizei”.

Are loc în lunea de după Paștele copt, este sărbătoare oficială și este sărbătorită atât de musulmani, cât și de copți. Originea sa nu se află în niciuna dintre cele două religii, ci în Egiptul faraonic; tradiția merge până în Vechiul Regat, adică exact în perioada în care au fost construite monumentele în fața cărora se sărbătorește astăzi. Se sărbătorește în aer liber, cu picnic, ouă vopsite, ceapă verde și pește sărat.

Pentru o vizită, aceasta înseamnă: este cea mai aglomerată zi a anului în zonele deschise, pentru că întreaga țară iese afară. Cine caută liniște își amână vizita. Cine vrea să vadă cum arată acest loc pentru oamenii care locuiesc acolo, alege exact această zi, și anume în mod conștient.

În Ramadan, dimpotrivă, contează mai puțin afluența, ci mai degrabă ritmul. În timpul zilei, zona este mai liniștită decât de obicei. De la sfârșitul după-amiezii, imaginea se schimbă: traficul se intensifică în cea mai aglomerată oră a anului, iar odată cu ruperea postului, străzile se golesc brusc. Cine știe acest lucru își planifică întoarcerea fie clar înainte, fie la o jumătate de oră după, și astfel ajunge mai repede decât în orice seară obișnuită.

Pentru familiile cu copii, această perspectivă inversată merită luată în considerare. În zilele de sărbătoare, spațiile sunt mai pline, dar atmosfera este diferită față de zilele obișnuite: se fac picnicuri, se joacă și se fotografiază, iar vizitatorii străini trec mai neobservați în această mulțime. Cine poate suporta aglomerația trăiește în aceste zile cea mai relaxată interacțiune cu vânzătorii și cu localnicii din tot anul, pentru că atenția lor este distribuită către mult mai mulți oameni.

Și un sfat care nu costă nimic: să mănânci sau să bei în public în timpul zilei în Ramadan este neobișnuit. La fața locului, nimeni nu bea, mai ales când este cald, deși hidratarea este necesară. Un pic de reținere în cozi, în mijloacele de transport și în mașini este totuși varianta mai politicoasă.