Complexul piramidelor de la Giza: o piramidă este doar o cincime

Cine consideră o piramidă o construcție izolată vede aproximativ o cincime din ceea ce a existat cândva acolo.

În Vechiul Regat, piramida regală nu era un monument, ci partea superioară a unui ansamblu format din mai multe clădiri, interconectate și dispuse într-o ordine fixă. Această ordine începea la apă și se termina la vârf. Nu era o idee arhitecturală, ci expresia construită a unui ritual: regele mort era adus peste fluviu, primit într-un templu de pe mal, urcat printr-un coridor acoperit, tratat într-un al doilea templu și, în cele din urmă, îngropat în piramidă.

Fiecare complex de piramide din Egiptul acelei epoci urmează același tipar. A apărut cu o generație înainte de Giza, a fost realizat aici la cea mai mare scară și a rămas obligatoriu timp de secole. Odată ce cunoașteți tiparul, puteți înțelege orice ansamblu de piramide din țară fără explicații suplimentare.

Nu a fost dezvoltat aici. Prima piramidă regală a fost construită cu o dinastie mai devreme la Saqqara, încă sub formă de piramidă în trepte și cu un curte întinsă, zidită, în loc de o axă către fluviu. Abia sub tatăl constructorului celei mai mari piramide, care a ridicat mai multe construcții grandioase, ansamblul s-a organizat pe linia dreaptă de la vale la vârf. Ceea ce se află la Giza nu este, așadar, începutul unei evoluții, ci forma sa matură, realizată la cea mai mare scară posibilă.

Pe teritoriul de la Giza, acest tipar apare de trei ori, construit de trei regi succesivi. Starea de conservare este diferită în fiecare caz, iar tocmai aceasta ne arată cum funcționa: ceea ce lipsește la un ansamblu se păstrează la vecinul său.

Această pagină descrie planul de construcție, cele trei realizări ale sale și întrebarea de ce clădirile sunt distribuite în teren așa cum sunt.

Dispunerea urmează geografia

Dispunerea nu este simbolică, ci practică. Urmează geografia.

Nilul se afla la est și furniza totul: oameni, materiale, alimente și, în cazul unei înmormântări, chiar defunctul. Deșertul se afla la vest, iar acolo trebuiau să fie mormintele, pentru că acolo apunea soarele. Un ansamblu care duce de la apă la deșert reprezintă, așadar, drumul de la viață la moarte, urmând axa deja impusă de peisaj.

Templul din vale era mai mult decât un debarcader. Se afla la un bazin portuar special amenajat și era punctul de transbordare pentru tot traficul de construcție. După finalizare, a devenit clădirea de primire pentru procesiune și a rămas apoi parte a activității cultice continue.

Templul funerar de sus era locul unde ansamblul continua să funcționeze de-a lungul generațiilor. Acolo se aduceau ofrande, acolo stătea preoțimea, acolo erau depozitate proviziile. Un complex de piramide nu era, așadar, un șantier închis, ci o instituție ocupată permanent, cu personal propriu și venituri proprii din proprietăți alocate.

Această activitate era finanțată din terenuri atribuite. Regele dota ansamblul cu bunuri ale căror venituri erau legate permanent de cult, iar aceste alocări sunt atestate în inscripții. Adesea, în apropiere se afla o așezare proprie, în care locuiau preoții și personalul. Un complex de piramide era, astfel, și o unitate economică, lăsată succesorului ca obligație continuă. Faptul că astfel de fundații au fost ulterior redirecționate sau confiscate este, de asemenea, documentat.

Întregul lanț face parte din înscrierea în Patrimoniul Mondial din 1979, care protejează nu clădirile individuale, ci câmpurile de piramide ca întreg. Nu este o formalitate: cine protejează doar piramida protejează o cincime.

Același plan de trei ori, trei sorți diferite

Același plan de trei ori, trei sorți diferite. Acesta este adevăratul farmec al platoului.

La cel mai mare ansamblu, din nord-est, tocmai începutul s-a pierdut. Din templul funerar au rămas fundațiile și resturi ale podelei de bazalt, din calea procesională doar fragmente, iar templul din vale este îngropat sub construcțiile moderne de la poalele pantei. Cine vizitează acest ansamblu vede piramida și trebuie să-și imagineze restul.

La ansamblul din mijloc este invers, iar acest lucru îl face mai valoros pentru înțelegere decât vecinul său mai mare. Templul său din vale stă în picioare, într-o stare remarcabilă: o construcție din blocuri de calcar, placată cu granit de la Assuan, cu stâlpi pătrați și podea de alabastru. De acolo, calea procesională urcă vizibil. Cine vrea să parcurgă lanțul, o poate face aici.

Cel mai mic ansamblu, din sud-vest, a rămas neterminat. Templul funerar a fost finalizat din cărămizi de lut după moartea constructorului, în loc de piatră, iar placarea cu granit a piramidei însăși a rămas neterminată pe mari porțiuni. Astfel, el arată stadiul de construcție pe care celelalte două îl depășiseră de mult.

Un detaliu legat de ansamblul din mijloc provoacă adesea confuzie. În multe fotografii pare mai înalt decât vecinul său mai mare, deși nu este. Motivul ține de teren: se află pe o stâncă mai înaltă și și-a păstrat vârful, împreună cu o calotă închisă a placării originale. Cine vrea să compare clădirile trebuie, așadar, să țină cont de punctul de plecare, nu doar de siluetă.

Cât de precisă a fost orientarea acestor construcții a fost măsurată de mai multe ori. Studiile asupra orientărilor arată abateri de la direcția nord de ordinul minutelor de arc, la toate cele trei ansambluri, cu o ușoară derivă de la cel mai vechi la cel mai recent.

De ce sunt așezate cele trei așa cum sunt

Rămâne întrebarea de ce cele trei construcții sunt așezate așa cum sunt. Dispunerea piramidelor de la Giza pare aleatorie în fotografii, dar urmează o linie vizibilă.

Acest fapt este cunoscut încă din secolul al XIX-lea și poate fi măsurat: colțurile sud-estice ale celor trei construcții se află aproximativ pe o linie dreaptă. Linia care unește colțurile sud-estice ale celei mai mari și ale celei mai mici construcții se întinde pe aproximativ 637 de metri, iar colțul corespunzător al celei din mijloc se află la aproximativ doisprezece metri distanță. Aceasta înseamnă o abatere de mai puțin de două procente.

Interpretarea este disputată. O explicație răspândită prelungește linia spre nord-est și ajunge la centrul de atunci al cultului solar din Delta Nilului. Această interpretare a unei axe vizuale a fost susținută de mai mulți specialiști, dar rămâne o interpretare, nu o dovadă.

Există o explicație mai sobră, care nu implică simbolism și de aceea este rar menționată. Cine plasează o piramidă lângă una existentă nu trebuie să blocheze nici calea procesională, nici vederea dinspre vale, și are nevoie în același timp de stâncă solidă. O dispunere eșalonată spre sud-vest îndeplinește ambele condiții. Faptul că cea mai mare construcție se află în punctul cel mai nordic al crestei stâncoase solide sugerează, de asemenea, că s-a contat încă de la început pe alte construcții.

De aceste două explicații trebuie deosebită teza populară care vede în eșalonare o imagine a centurii lui Orion. Ea folosește aceleași trei puncte, dar trage o concluzie complet diferită și are o pagină separată pe acest portal, deoarece necesită o verificare proprie. Pentru întrebarea privind planul de construcție este irelevantă: lanțul din cinci părți se explică complet prin funcție și teren.

Cele două explicații nu se exclud reciproc. O linie dreaptă care rezultă din teren și care, în același timp, indică un loc important ar fi, în această cultură, nu o contradicție, ci un argument pentru amplasament.

Ce puteți parcurge într-o dimineață

Ce puteți parcurge efectiv într-o dimineață? Mai mult decât iau cei mai mulți.

Cea mai valoroasă porțiune este lanțul ansamblului central. Începeți jos, la templul din vale, lângă Sfinx, treceți prin sala cu stâlpi, ieșiți din nou la vest și urmați calea procesională în sus. Sus, ajungeți pe latura de est a piramidei centrale, acolo unde se afla templul funerar. Astfel, în douăzeci de minute ați parcurs întregul ritual pentru care a fost construit ansamblul.

La cea mai mare construcție, merită să priviți solul. La est de ea se află plăcile de bazalt negru ale templului funerar, neprotejate și nesemnalizate. Lângă ele, gropile pentru bărci se disting ca adâncituri alungite. Ambele sunt traversate zilnic de mii de oameni care le consideră teren obișnuit.

La cel mai mic ansamblu, din sud-vest, granitul neterminat de la bază este punctul de interes. El arată într-o singură imagine cum se realiza placarea: dedesubt, piatră brută; lângă ea, o suprafață netezită; între ele, muchia la care s-a oprit lucrul.

Și dacă rețineți un singur lucru: întoarceți-vă o dată pe calea procesională. De acolo vedeți ansamblul așa cum a fost gândit, adică de jos în sus.

Întrebări frecvente

Din ce părți este format un complex de piramide?

Din templul din vale de la apă, calea procesională, templul funerar de pe latura de est, piramida propriu-zisă și o mică piramidă de cult pe latura de sud. În plus, în funcție de ansamblu, piramide secundare și gropi pentru bărci.

Care dintre cele trei ansambluri este cel mai bine păstrat?

Cel central. Doar la el pot fi urmărite toate cele cinci componente pe teren, inclusiv un templu din vale în picioare.

De ce sunt piramidele așezate în diagonală?

Colțurile sud-estice se află aproape pe o linie dreaptă. Explicația este o axă vizuală către sanctuarul solar din Deltă și constrângerile practice legate de terenul de construcție și de căile procesionale.

Există alte fapte despre complexul de piramide de la Giza?

Cifre și informații scurte despre înălțimi, mase și datări se găsesc pe paginile dedicate fiecărei construcții, precum și pe pagina cu date.

La ce servea mica piramidă de pe latura de sud?

Nu este clarificat. Se discută despre un mormânt pentru intestine, un al doilea mormânt simbolic și un loc pentru ritualuri. Niciuna dintre aceste interpretări nu este dovedită.